Cold de Lars Noren Compania de Teatru DOROFTEI ART, Bucureşti

Cristian Dumitru

Festivalul Internaţional al Teatrului de Studio Ediţia XVII-lea şi Festivalul Balcanic al Teatrului de Studio Ediţia a IV-a

Aceasta este următoarea piesă pe care am vizionat-o la acest Festival. S-a desfăşurat în Sala Mare, dar de fapt pe scenă erau dispuse scaunele spectatorilor, deci tot un fel de teatru studio în spaţii mici, fără pretenţii. 

Ninel Petrache

Urmăresc cu curiozitate cronicile Oanei Stoica din Dilema veche, unde respectiva îşi dă ochii peste cap la diverse experimente, ale lui Afrim, Gianina Cărbunariu, Vera Ion şi Peca Ştefan.Din păcate nu am văzut  producţii ale acestora. Am avut ocazia acum să văd o companie teatrală din Bucureşti.

Ciuvică Nick

Pentru a mă documenta am apelat la internet.

Trupa este manageriată de Anis Doroftei, o tânără cu studii de teatru şi film la UCLA, California, SUA!

Regizorul este Vinicius Tomescu, cu studii de teatru al Târgu Mureş şi cu activităţi în publicitate. Piesa a realizat-o urmând preceptele lui Antonin Artaud, autorul teatrului cruzimii.

Colaboratori sunt Roxana Docan pentru lumini şi Şerban Gabriel pentru lupte scenice.

Actorii sunt în ordine:

Ciuvică Nick - Keith

Cristian Dumitru - Anders

Ismael - Ninel Petrache

Kalle - Adrian Lepădatu

Ciuvică, Adi Lepădatu, Cristian Dumitru

Piesa scrisă de suedezul Lars Noren este extrem de dură, cu un limbaj în care înjurăturile neaoşe şi genitalele abundă. Ciocnirile din piesă sunt foarte violente, este un teatru fizic în care pumnii şi picioarele pot produce durerea actorilor.

Adi Lepădatu

Este o piesă despre rasism şi xenofobie, despre neo-fascismul care nu recunoaşte Holocaustul, a cultul raselor albe, nobile, despre alungarea străinilor, care ne trezeşte şi nouă românilor frisoane, în condiţiile în care minoritatea ţigănească şi hoţii români stârnesc în Europa acest tip de reacţii xenofobe. 

Piesa este scrisă în 2003 dar parcă prevede demenţa norvegianului Breivik!

Keith şi Anders sunt doi skin heads  care împreună cu Ismael, un musulman bosniac se întâlnesc în pădure. Ismael este acceptat de aceşti suedezi xenofobi, probabil ca omagiu adus celebrului fotbalist Zlatan Ibrahimovic. Discuţia dintre cei trei priveşte crezul lor, alungarea şi uciderea străinilor, temă foarte prezentă azi în Europa populist xenofobă. Cei trei se îmbată, se droghează şi mănâncă cârnaţi prăjiţi, preparaţi chiar pe scenă!

Apare întâmplător Kalle, care le este coleg de liceu, tocamai au absolvit. Kalle, care are nume neoaş suedez este coreean adoptat. El devine victima violenţelor lui Keith şi Anders, tatuaţi cu zvastici şi însemne xenofobe. Ismael încearcă să-l salveze pe Kalle, dar este prea târziu, în nebunia lui Anders îl bate până îl omoară! Şi piesa se termină!

Actorii îşi realizează în forţă, autentic rolurile care sporesc realismul desfăşurării dramatice ale lucrurilor.

Am fost extrem de afectat de desfăşurarea piesei că nu am îndrăznit să mai aplaud!