Jurnal intim de Marin Preda

Am terminat abia acum volumul de 550 de pagini ale Jurnalului intim îngrijit de Eugen Simion. 

Este de fapt un volum alcătuit din cele scrise de Marin Preda în mai multe caiete cât şi mai multe anexe cuprinzând interviuri luate scriitorului, cronici contemporane cu unele dintre operele lui Marin Preda.

Majoritatea paginilor acestui jurnal cuprinde planurile romanelor scrise de Preda, fragmente din aceste romane, şi foarte puţine notaţii jurnaliere ale vieţii autorului. 

În aceste pagini sunt cuprinse problemele şi criza  primului mariaj şi al divorţului scriitorului cu Aurora Cornu, o tânără şi frumoasă poetă care a emigrat la Paris şi care a dezvăluit ulterior multe informaţii despre romanul Moromeţii. 

Un prim carnet cuprinde planurile romanului Risipitorii (nu l-am citit!). Acest roman a avut patru ediţii fiind de fiecare dată rescris şi ultima rediţie fiind abia cea definitivă. Romanul are în centru un medic, personajul fiind inspirat de doctorul Brătescu, căsătorit cu o fiică a Anei Pauker. Romanul este mai complex, oricum am citit câteva pagini din acest roman chiar în finalul lecturii, chiar adică nu sunt ultimele pagini. Lectura a fost dezamăgitoare, este povestea intrării în partid (evident PCR!) a personajului Vale, inginer la Reşiţa. Asta mi-a trezit amintirile urâte ale copilăriei cu mitologia oţelarilor, piesele lui Davidoglu, totul este fals şi ticălos, sunt vremurile obsedantului deceniu! Marin Preda a inventat acest concept, privind cea mai neagră a Românie comuniste care a ţinut din 1948 până în 1964. 

Diun fericire nu numai acest fragment apare în carte sunt schiţe ale viitoarelor romane, Moromeţii, Viaţa ca o pradă, Delirul şi Cel mai iubit dintre pământeni.  

Am apucat să citesc şi cronica lui Geo Dumitrescu la nuvela Ana Roşculeţ, tot o scriere conformistă cu o muncitoare ţesătoare. Dumitrescu o acuză de naturalism şi alte hibe fiind îndrumat de scrisoarea unei ţesătoare fruntaşe  la fabrica descrisă în nuvelă. Râzi şi plângi când citeşti astfel de pagini, pline de un conformism îngrozitor cu minciunile privind avangarda clasei muncitoare, PCR!

Aceşti scriitori care au scris pagini conformiste şi mincinoase, dar au reuşit să se lepede finalmente şi să scrie pagini extraordinare şi adevărate. 

Pentru că am mărturisit deja că romanul Moromeţii cuprinde pagini extraordinare ale scitului de la Dunăre ( cum l-a denumit Lucian Blaga pe Marin Preda). Ce definiţie mai bună pentru România comunistă decât Era ticăloşilor? Din păcate această eră mai continuă şi în democraţie postdecembristă.

Şi acest Jurnal intim mi-a consolidat opinia că Marin Preda este în continuare un scriitor valabil, cu reuşite literare extraordinare!