În această seară am urmări spectacolul Întoarcerea acasă realizat de Teatrul Matei Vișniec din Suceava în cadrul Festivalului de Teatru Liviu Ciulei de la Teatrul Alexandru Davila din Pitești. Geneza acestui spectacol este mai complicată. Se bazează pe un text mai vechi al lui Matei Vișniec care a fost dramatizat de Kali Agnes și pus în scenă de Botond Nagy. Datele acestui spectacol sunt mai jos:
Regia: Botond Nagy
Scenografia: Andreea Săndulescu
Muzica Originală & Sound Design: Claudiu Urse
Dramaturgia: Kali Ágnes
Light Design: Niculescu Cristian-Gabriel
Coregrafia: George Pop
Asistent Scenografie: Ioana Ungureanu
Design grafic: Cristian Urse
Distribuția: Bogdan
Amurăriței, Răzvan Bănuț, Butnaru Horia Andrei, Clara Popadiuc, Cristina
Florea, Delu Lucaci, Diana Lazăr, Alexandru Marin, Mîndru Cătălin Ştefan.
Cum am intrat în sală am
văzut că deja actorii erau în scenă. Erau 8 tineri și un actor matur echipat în
militar, cam nazist după mine.
Din spectacol am înțeles
că textul lui Vișniec ar avea un mesaj anti război, mesaj actual în condițiile
agresiunii rusești în Ucraina și războiul din Gaza.
Apoi din analizele de pe internet
am înțeles că regizorul Botond Nagy este un experimentalist și că spectacolele
sale sunt descrise ca techno poetice. Și regizorul ne chinuie timp de
două ore pe noi, dar și pe cei 8 actori, cel în rol de general fiind protejat,
folosind la un moment dat un suport sonor excesiv, care mie mi-a provocat o
stare extrem de neplăcută. În plus regizorul pune un actor să suie sus deasupra
scenografiei și să ia o lopată cu care dădea peste actori cu un fel de nisip
grosier, ba, spre final de sus începe să plouă cu acest nisip! De remarcat că
la un moment dat trei actori se transformă într-o trupă de rapperi care sunt
Leni, Troțki și Stalin, care este probabil cea mai simpatic moment diuntr-un
spectacol antipatic. Spectacolul nu mi-a plăcut!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu