Serotonină de Michel Houellebecq

Serotonină este ultimul roman abia tradus în românește și l-am cumpărat și l-am terminat de citit azi în tren spre București.

Este un roman parcă scos din Pe culmile disperării al lui Cioran. 

Este un roman despre eșec și sinucidere, dar se sinucid alții, nu personajul principal Florent Claude Labrouste care se prezintă la persoana I-a. 

Este un roman pop, care se citește ușor, cu toate că autorul face filosofie, are pagini puternic pornografice, marca Michel Houellebecq,  dar este un roman polemic.

Autorul este un rafinat cunoscător de literatură franceză, dar nu numai. Miza lui este polemică, la adresa unor celebre romane ale secolului XX, Muntele vrăjit, al lui Thomas Mann, sau la În căutarea timpului pierdut a lui Proust.

Teoria lui  Houellebecq este că ele sunt niște romane ce toacă mărunt sexualitatea în sensul lui Freud, sau a nerușinatului marchiz de Sade.

Michel Houellebecq este un dedicat iubitor al Franței, romanul lui dedică mare parte deliciilor bucătăriei franceze, a brînzeturilor naționale, ale fructelor de mare a rafinamentului francez în materie de turism și hoteluri de lux pentru clasa peste medie. 

Personajul este un cvadrigenar care trece printr-o criză existențială.

Este în momentul în care renunță la legătura cu Yuzu, o japoneză păpușă. Nimic nu-l mai satisface.

Romanul este despre nostalgia celor două mari iubiri, daneza Kate, când era student, dar și Camille, medic veterinar cu care a trăit cea mai frumoasă poveste de iubire. 

Florent, care-și urăște numele, celălalat este Claude  care face referință la Claude Francois, faimosul cântăreț al tinereții   mele, mort stupid în baie în 1978 este absolvent de Agronomie.

Este meseria de bază a autorului, care dovedește cunoaștere și expertiză a acestui domeniu.

Agricultura era pentru noi o meserie subapreciată în comunism. Pentru francezi este extrem de importantă, pentru că agricultura franceză este regina Europei comunitare. Este și romanul crizei acestui domeniu economic. 

Interesant că în romanul lui Houellebecq apare pentru prima dată aristocrație veche, autorul fiind un dedicate republican burghez.

Chiar dacă aristocrația franceză este în deriziune și decădere, prietenul lui de la Agronomie este Harcourt, din spița celor care erau apropiați lui William the Conqueror, ducele Normandiei și primul rege al Angliei cucerită de acest normand francez.

Aymeric Harcourt este exemplul eșecului agriculturii franceze, mare crescător de vite din Normandia, este sub presiunea concurenței străine pentru producere brânzei Camambert. Criza îl duce la gesture extreme.

Serotonină este un roman provocator, ca orice roman a lui Houellebecq.