Midnight's Children de Salman Rushdie

Azi noapte târziu finalizat o operațiunea dificilă, am terminat de citit Midnight's Children, romanul care i-a adus consacrarea lui Salman Rushdie ca unul din cei mai importanți scriitori contemporani.

Mărturisesc că am citit romanele lui Rushdie începând cu Versetele Satanice, care i-a adus celebritatea negativă și fatwa lui Komeini, care a schimbat voiața scriitorului, trebuind să trăiască sub supravegherea serviciilor de securitate britanice.

Cartea Midnight's Children  a primit în 1981 premiul Man Booker, premiul care se acordă celei mai bune cărți în engleză, scris de un scriitor din Commonwealth. Este considerat încă cel mai bun roman premiat cu această distincție. 

Romanul a fost scris de Rusdie când avea 31 de ani și i-a decis soarta devenind un scriitor celebru și bogat, dar și sub urmărirea pedepsei descreieratului popă iranian.

Am dorit să citesc acest roman în original, dar eforturile mele au fost fără succes, nu l-am găsit pe internet.

Așa că am început să-l citesc tradus în românește de Radu Paraschivescu. Sunt un cititor curent de romane polițiste și de acțiune în engleză, precum și de cărți de istorie și politică. 

Am avut șansa ca prietenul Florin C de la Montreal să-l aibă în formă e-pub și așa am continuat cu cititul în original. Florin m-a avertizat că va fi o întreprindere dificilă, pentru că sunt multe cuvinte și fraze care n-au echivalent românesc. Așa a fost! 

Dar să citești un romancier de calibrul lui Rushdie, care este foarte metaforic este o afacere dificilă. I-am mărturisit acest travaliu intelectual și traducătorului Radu Paraschivescu care m-a privit interogativ, probabil întrebându-se dacă voi reuși.

Am observat în primul rând abundența de cuvinte de origine indiană în vocabularul englez de care dispune e-pub. Observ o fascinație a britanicilor pentru perla Coroanei carea a fost India, fascinație reciprocă pentru că indieni, pentru ca Rushdie este foarte british.

Sau că în filmele de la Bollywood personajele vorbesc hindi amestecat cu cuvinte englezești, este o realitate doar în filme, indienii nu vorbesc așa, după cum mi-a mărturisit un indian. 

Acum după ce am terminat romanul pot să spun că modelul acestui roman poate fi Toba de tinichea a lui Gunther Grass. Și acolo este vorba de un pitic care trăiește nostalgia orașului natala Danzig care azi nu mai este, este Gdansk!

Personajul principal al romanului lui Rushdie este tot un pitic, care trăiește nostalgia Indiei. Pare a fi un roman autobiografic și autorul se explică în prefața publicată la 25 de ani de la publicarea romanului, care însoțea versiunea engleză a romanului citit. 

Romanul îl are în centru pe Saleem Sinai, copilul născut la miezul nopții de 15 august 1947 ziua independenței Indiei. Se pare că acești copii erau dotați cu puteri magice. Dar Saleem mai are și ceva special, la nașterea pentru care părinții primesc o scrisoare de felicitarea de la premierul Nehru.

El este înlocuit de către asistenta Mary Pereira, nume indian din Goa, cu adevăratul fiu al familiei Sinai, fiind născut într-o familie săracă . 

Saleem se naște astfel într-o familie bogată musulmană din Bombay, pândită de faliment. Ei vorbesc urdu al musulmanilor, nu hindi ca majoritatea indienilor în cosmopolitul Bombay.

Musulmanii decid să se despartă de India și la obținerea independenței se proclamă republică separată de India. De fapt cele două zone musulmane din subcontinentul indian la extremitățile Indiei, Pakistan în vest și Bengal în est devine Republica Islamică Pakistan, proclamată în 1956.

Principalul motiv de ceartă de la obținerea independenței este Kașmirul, majoritar musulman, Rămas Indiei de unde provine și familia Sinai, inclusiv mama sa dintr-o familie de medici și negustori de diamante. 

Saleem are o soră pe Brass Monkey - Maimuța de Bronz, ulterior devenită Jamila the Singer, apreciată cîntăreață pakistaneză, pentru că familia Sinai se mută în Pakistan la Karachi. Înainte de acest moment Mary Pereira mărturisește secretul înlocuirii, după ce Saleem este rănit și pierde un deget și se constată că are o altă grupă sanguină decât a tatălui.

Principala caracteristică a lui Saleem este uriașul nas, care depistează nuanțe olfactive, nu numai mirosuri, dar și stări umane. Saleem are însușiri miraculoase și în copilărie înființează în vis o asociație a celor născuți pe 15 august 1947. 

Familia ajunsă în Pakistan la ruda importantă generalul Zulfikar întră în jocurile de putere ale acestei țări. 

Sunt amintite conflictele Indiei cu China în 1960 când armata indiană este zdrobită de chinezi. 

Apoi apare momentul important al conflictului indiano-pakistanez din 1965, când părinții lui Saleem mor în bombardamentul indian asupra orașului Karachi.

Saleem este cooptat într-o unitate specială a armatei pakistaneze care pleacă în 1971 în Pakistanul de Est care-și proclamase independența sub numle Bangladesh. Grupul de trei tineri soldați conduși de Saleem rătăcesc prin Delta Gangelui și sunt omorâți în încăierările care duc la capitularea armatei pakistaneze.

Saleem este salvat într-un grup de circari indieni unde se disting Picture Sing, fakir îmblânzitor de șerpi și congenera sa Parvati-the-witch care-l salvează într-un coș unde devine invizibil. Ajunge astfel al Delhi unde după o scurtă ședere la rude, se retrage în ghetoul cicarilor. Parvati se încurcă cu Shiva, adevăratul fiu al familiei Sinai, ajuns maior, erou de război și cel mai tare amant al protipendadei capitalei Dehi. Acesta o lasă gravidă.

După ce se declară Starea de Urgență în India declanșată de Indira Gandhi pentru a-și impune programul politic, el este arestat și castrat de Widow (personificarea Indirei). Se observă disprețul profund pentru acest personaj politic, victimă și ea a terorismului, în final.

Pentru că Paravati care naște fiul lui Shiva avea nevoie de soț se mărită cu Saleem Sinai. Ghetoul este distrus de budozerele lui Sanjay, fiul Văduvei Indira și Parvati devenită prin adoptarea islamismului Layla Sinai este omorâtă.

Fiul Aadam Siani care avea urechi foarte mari și nu vorbea este salvat de Picture Singh. 

Împreună cu Picture Singh și fiul său pleacă la Bombay la un concurs pentru cel mai bun fakir. 

Aici se revede cu Mary Pereira, devenită Braganza (numele reginei care a dat numele unor insule portugheyze de pe coasta Indiei) care deține o prosperă fabrică de murături și de sis chutney. La fabrică se întâlnește cu Padma, care-l asistă pe Saleem la scrierea romanului său și îi devine soție. 

Cam astea este povestea incompletă a acestui roman.

Rushdie se simte foarte legat de Bombay, cu toate că a studiat din adolescență în Marea Britanie, la Cambridge. Se simte legat de soarta Indiei în general, a Pakistanului a tuturor problemelor subcontinentului indian. Romanul este împănat de trimiteri la poveștile din 1001 de nopți. 

Este o carte dificilă și provocatoare și merită citită inclusiv în românește.