Afacerea Tănase sau leapșa pe murite

Acesta este titlul filmului de televiziune realizat în 2013 de Ionuț Teianu pe un scenariu de Liviu Tofan. L-am vizionat duminică 5 mai la Cinema București și ne-am bucurat de prezența lui Liviu Tofan.

Afacerea Tănase mi-e cunoscută de la Radio Europa Liberă. 

Ea a izbucnit în Franța în 1981 și ținut afișul o perioadă destul de lungă fiind implicați mai mulți dizidenți români.  

Afcerea începuse cu eforturile securității române de a speria dizidența anticomunistă și anticeaușistă, cu bătaia administrată doamnei Monica Lovinescu.

Apoi avusese loc trimiterea unor pachete explozive cu cărți adresate lui Nicolae Penescu, la origini piteștean, fost secretar general al PNȚ, lui Șerban Orăscu și cunoscutului scriitor și dizident Paul Goma. 

În centru acestei povești este spionul român Matei Haiducu. Acesta se afla în Franța ca exilat lucrând la o întreprindere de robineți și ventile. În mărturiile sale el se laudă că se foloseau în industria nucleară. În film apar niște imagini, dar pe mine nu m-au convins că ar avea legătură cu nuclearul, unde mă pricep, inclusiv la ventile.

În fine Haiducu primise de la Pleșiță, șeful securității externe ordinexpres al  lui Ceaușescu de a-i lichida pe Paul Goma și pe scriitorul și pe regizorul dizident exilat în Franța Virgil Tănase. Pe primul trebuia să-l otrăvească, iar pe cel de-al doilea să-l omoare pur și simplu.

Atunci Haiducu se adresează DST - Contraspionajul intern al Franței. Împreună regizează otrăvirea nereușită a lui Goma și dispariția lui Virgil Tănase, ca și cum ar fi fost opera securității. Ca rezultat al acestei operațiuni Haiducu pleacă la București și este decorat și primit de către cuplul Ceaușescu la Neptun. Oricum mass media franceze, cât și mediul politic francez în frunte cu proaspătul președinte Mitterand au intrat în alertă.

În scenariul acestei afaceri Haiducu trimite prin mama sa o scrisoare lui Pleșiță în care i se oferea să fugă în Franța. De remarcat că tatăl și mama lui Haiducu, la origine evrei fuseseră ofițeri superiori în securitate.

Operațiunea ultimă cu fuga lui Pleșiță dă greș și din cauză că Bernard Poulet publică dedesubturile afacerii. Poulet va lua ulterior bătaie cică de la țigani pentru că a încercat să-l contatcteze în Ploiești pe dizidentul Vasile Paraschiv.

După cum ne-a spus Tofan afacerea a fost revelată de către judecătorul de instrucție care era conservator și adversar al lui Mitterand.  

Goma s-ar fi supărat foarte tare că Mitterand nu a dat nicio declarație privind afacerea în care el trebuia să aibă un rol central.

Consecințele afacereii sunt că Goma și Tănase s-au certat, că și Monica Lovinescu s-a certat cu amândoi, securitatea insinuând că Tănase a fost turnător, iar Goma, un tip dificil a scris un jurnal în care o făcea cu ou și cu oțet pe Monica Lovinescu. Deh, scriitori sunt extrem de vanitoși și orgolioși. 

Dar ce ne-a povestit Liviu Tofan despre afacere, apărută într-o carte a sa  este foarte interesant. Cartea se numește a patra ipoteză.

Din conversațiile lui Tofan cu Matei Haiducu, un tip avid de publicitate după această afacere, a fost și subiectul unui documentar tv prezentat de  Omar Sharif în Franța, spionul Haiducu spune că afacerea Tănase a fost doar vârful aisbergului.

De fapt Haiducu a făcut un interviu în 1992 la TVR cu Carmen Dumitrescu, dar nedifuzat și găsit ulterior Tofan la televiziune și folosit în acest film document. Haiducu s-a stins din viață în 1998 dintr-o ciroză. 

Se pare că Haiducu era deja agent dublu în slujba francezilor. Și toată această poveste a fost montată pentru ca francezii să pună mână pe un dosar care se afla la securitate și-l privea pe Charles Hernu, ministru al apărării și bun prieten al lui Mitterand.

Hernu lucrase cu rețeaua Caraman și dăduse informații în anii 60. Românii ar fi dorit să reia contactele dar KGB i-a oprit avertizând că asta este treaba lor. 

Dosarul Hernu a parvenit în 1992 în Franța prin intermediul șefului spionajului extern românesc Caraman, același care organizase rețeau de spioni din Franța în anii 60. Asta poate ar explica și intersul lui Mitterand pentru a vizita România în 1991.
Tofan avea copia tradusă în franceză a dosarului care devenit public după moartea lui Mitterand în 1995.

O poveste cu spioni cu multe ipoteze și cu dizidenți români care s-au certat.