"Fals tratat de mântuirea a sufletului" un film de Nicolae Mărgineanu

Am început să merg la cinemateca Centrului Multifuncţional Piteşti, făcut în sediul fostului cinematograf Bucureşti, azi sala Filarmonicii Piteşti şi nu-mi pare rău. Poţi vedea filme care nu apar obişnuit pe ecranele de la Mall.

Esenţa filmului lui Nicolae Mărgineanu este că realitate nu este ceea ce pare a fi. 

Cel mai bine se potriveşte această constatare dosarelor de securitate care se află la CNSAS.

Regizorul Nicolae Mărgineanu este fiul unui intelectual român băgat la puşcărie de comunişti. La bază operator de imagine a fost obsedat de trecutul comunist al României, despre ororile puşcăriilor care erau lagăre de exterminare a elitelor româneşti în perioada obsedantului deceniu.

Acest film nu este despre puşcării, ci despre dosarele de la CNSAS.

Personajul principal este Sorin Toma (Ioan Andrei Ionescu) un inspector CNSAS foarte pornit pe preoţii care-i consideră turnători emeriţi din funcţia lor de recipienţi a mărturisirilor drept credincioşilor şi în plus se declară ateu.

El primeşte un nou angajat prin concurs absolvent de Drept (se pare că salariile la CNSAS sunt foarte competitive!). Spre deosebire, noul angajat Radu Olar (Bogdan Nechifor) are legături complexe cu religia din familie şi bunicul lui a făcut puşcărie politică.

Părintele eremit Iustin Manu (Remus Mărgineanu, nu pare rudă cu regizorul sunt de aceeaşi vârstă 80 de ani!) este acuzat de mama unui neofit sosit la mânăstire înainte de 1989, care a murit în condiţii dubioase.

De fapt prima secvenţă nu-l arată pe acesta sus pe o stâncă şi se pare că alunecă sau se aruncă de acolo? 

Justiţiarul de tipul "Fiat justiţia pereat mundus" Toma pleacă împreună cu Olar la munte, la mânăstire să discute acuzaţiile asupra părintelui. Acesta îşi făcuse o chilie sus pe munte. Ajunşi acolo, Toma are o altercaţie cu un om bun la toate al mânăstirii care vrea să-l apere pe părinte. Tembelul de Toma în lupta cu acest individ îl loveşte neintenţionat pe colegul său tânărul Olar. Acesta cade leşinat, mort?

Speriaţi îl duc la vale cu o targă improvizată. Ateul Toma, disperat se închină sperând ca Olar să-şi revină.

În salvare urcă părintele care i se confesează celui leşinat, în comă? 
Neofitul era de fapt ofiţer de securitate care fusese trimis să-l supravegheze pe părinte. Acesta începe să aibă remuşcări şi i se confesează părintelui, după care într-o situaţie limită se pare că se sinucide sau moare accidental. 

Olar îşi revine şi refăcut se reîntoarce la birou ca să-i dea o foaie de hârtie semnată de părinte care spune că se pune la dispoziţia justiţiei ca să sufere toate consecinţele.  

Şi Toma dă foc acestei hârtii complet nefolositoare, oare?

Filmul este extrem de dur şi pune în discuţie realitatea acestor dosare întocmite de securitate. 

Am constatat cu stupoare că acum cei mai fervenţi credincioşi au devenit foştii  politruci şi securişti ca remuşcare pentru căcatul şi pe care l-au mâncat şi crimele comise pentru o pâine albă.

Exemplu este prietenia dintre un jurnalist local care a propovăduit partidul, ca acum să se mândrească cu prietenia cu un înalt ierarh bisericesc, care ar confirma  teza filmului, dar şi imensa ipocrizie acestor profitori ai regimului comunist.