The Post un film despre valorile care fac America mare

Am văzut zilele trecute un film care m-a entuziasmat. Este filmul realizat de excelentul regizor Steven Spielberg dedicat marelui ziar al capitalei federale american The Washington Post. 

Washington Post este un ziar care exact atunci când se desfăşoară filmul nu era ziarul de mare influenţă care este astăzi.

Despre acest ziar şi de reportajele dedicate afacerii Watergate care au dus la prăbuşire preşedintelui Nixon am citit carte şi am văzut filmul All the president men. Acolo în roluri principale erau reporterii Bob Woodward (Robert Redford) şi Carl Bernstein(Dustin Hoffman) care au documentat această afacere care a explodat în America determinând demisia lui Nixon. 

Aici sunt personaje principale sunt şefii ziarului: Publisher (proprietarul) Kathetin Graham (Meryll Streep) şi Editor in Chief  (redactor şef) Benjamin Bradlee (Tom Hanks). Pentru mine şocant a fost excelentul Tom Hanks, care pare mult mai tânăr în acest film faţă de vârsta lui.  

Washington Post era un ziar al capitalei de nu prea mare răspândire şi prestigiu. Era în proprietatea familie Meyer (numele de fată al lui Katherine).   Suntem în 1971 când războiul din Vietnam atinsese apogeul şi era detestat de tinerii americani congenerii mei.

Explicaţiile sunt diferite. Robert Mc Namara comandase un studie corporaţiei Rand care demonstra că acest război nu poate fi câştigat.

Daniel Ellsberg expert la această corporaţie care fusese martor ororilor războiului vietnamez, vrea să facă lumină şi să informeze publicul american despre această implicarea americană veche începând cu preşedintele Truman, apoi Eisenhower, Kennedy, Johnson şi finalmente Nixon.

El trimite extrase din dosare către prestigiosul The New Yirk Times. Nixon dă ordin ca publicarea să fie oprită. 

În acest timp Bradlee îl pune pe un jurnalist să afle sursa documentelor. Acesta dă de Ellsberg la Boston şi ia majoritatea documentelor în vederea publicării. 

În acel moment The Post trecea printr-o perioadă critică. Katherine Graham, care rămăsese văduvă după sinuciderea soţului decide ca ziarul să  devină public, cotat cu acţiuni a Bursă.

Graham făcea parte din high life-ul washingtonian, era prietenă cu Mc Namara, avea relaţii extinse între decidenţii politici americani. Bradlee pe de altă parte fusese prieten apropiat cu John Kennedy. 

Este seara critică în care Bradlee împreună cu reporterii pregătesc materialul privind Hârtiile Pentagonului care nu mai se publicau în NY Times. Doamna Graham îşi asumă riscul să fie dată în judecată şi ziarul să fie închis în ideea că adevărul oricât de neplăcut ar fi trebuie cunoscut de publicul american.

Decizia ulterioară a Curţii Supreme permite publicarea unor documente de mare interes pentru public. Este o victorie a bunului simţ, a democraţiei şi libertăţii americane. 

Filmul se termină cu episodul începerii afacerii Watergate, care promovează Washington Post ca marele ziar care a devenit şi care se bucură de prestigiul doborârii unui preşedinte american.

Un film pe care preşedintele Trump ar trebui să-l vadă zilnic.

Şi acum la încheiere vreau să spun ceva şi despre ziare.  Ziar în America se mai numeşte paper de la hârtia pe care este tipărit.

Acum aproape 50 de ani ziarele se bucurau de un mare prestigiu fiind tipărite în milioane de exemplare.  

La noi apăreau doar cele care transmiteau punctul de vedere comunist, apelam atunci la alte mijloace, în special la ziarul vorbit Europa Liberă. 

Acum tehnologia a terminat ziarul pe hârtie, şi la noi se citeşte pe net. În SUA conţinutul este restricţionat, trebuie să plăteşti ca să citeşti, la noi este încă liber. Eu mai cumpăr doar ziarele locale, pentru că sunt pentru interesul meu privind actualitatea locală, despre actualitatea românească aflu de pe tot felul de saituri de ziare şi altele.