Detectivii sălbatici de Roberto Bolano

În fine am reuşit să ajung la capătul acestui roman fluviu al lui Roberto Bolano, Los Detectivii sălbatici Detectivos Salvages în original. Am citit romanul în traducerea lui englezească şi are 708 pagini!

Lectura acestui roman nu a mai avut impactul pe care l-a avut romanul lui capodoperă 2666. De ce? Pentru că mi s-a părut  prea lung.

Subiectul romanului se învârte în jurul a doi scriitori poeţi din Ciudad De Mexico, Ulisses Lima şi Arturo Belano, ultimul de fapt un alter ego al autorului semănând numele.

Tehnica acestui roman îmi aminteşte de cartea lui Nicolae Manolescu dedicată romanului românesc, Arca lui Noe. Acolo în romanele Hortensiei Papadat Bengescu acţiunea romanului se desfăşura prin opiniile a mai multor personaje reflector. Exact această tehnică este şi în acest roman. 

Sunt mai multe personaje care descriu tribulaţiile acestor scriitori pe care-i puteţi consulta în acest link The Savage Detectives.

De fapt personajele reflector reprezintă literaţi mexicani perioadei mijlocului anilor 70. Pentru că romanul se desfăşoară începând cu anul 1976. 

Arturo Belano este de fapt chilian, el a fost în 1973 înapoi în Chile când Pinochet a dat lovitura de stat, dar scapă şi revine în Mexic. Aceşti scriitori se consideră ca făcând parte din gruparea realiştilor viscerali fondată de o anume Cesarea Tinajero pe la 1920. Aceşti doi scriitori duc o viaţă boemă cu mult sex şi droguri. Apar şi scriitori homosexuali în acest grup distingându-se  Piele Lucioasă - Luscios Skin. opinia despre aceştia a unui pictor mexican este că ar fi doar nişte dealeri de droguri. 

Cei doi părăsesc Mexicul şi apoi personajele reflector le urmăresc tribulaţiile prin Europa. la Paris, şi mai ales la Barcelona. Lima ajunge la Tel Aviv după o iubită , dar ajunge prin deşertul Negev şi apoi este expulzat împreună cu un austriac.

Belano stă mai mult la Barcelona, se căsătoreşte, are un copil, se îmbolnăveşte grav, supravieţuieşte şi apoi pleacă ca ziarist în Africa. O ultimă relatare este a unui fotograf barcelonez care dă de el la Luanda, Angola, apoi prin Congo şi în final în 1996 prin periculoasa Liberie unde se desfăşoară un dezastruos război civil.  

Relatarea acestuia se opreşte când Belano şi un alt fotograf celebru se afundă în junglă printre rebeli unde există probabilitatea imensă să fie ucişi. 

Ultima parte a romanului aparţine tânărului poet de 17 ani Juan Garcia Madero. El relatează călătoria acestuia, împreună cu prostituata Lupe şi şi cei doi Lima şi Belano pornesc spre Sonora în căutarea legendarei Cesarea Tinajero în anul 1976 deci la începutul aventurilor acestora.

Dau după multe căutări de Cesarea, dar ea este împuşcată de proxenetul lui Lupe. Acesta şi amicul său un poliţist corupt sunt omorâţi de cei doi poeţi viscerali, care îşi fac un renume din grupare în acest incident.

Romanul aminteşte de cel anterior citit de mine, 2666, cu tot felul de poveşti care încep şi nu se sfârşesc.

Cum am mai spus, Roberto Bolano este considerat cel mai important scriitor de limbă spaniolă. Din păcate s-a stins din cauza unor grave afecţiuni la ficat, dar lasă o operă importantă.