Am completat lectura cărții Marele
Război al lui Niall Ferguson cu amintirile Contelui de Saint Aulaire,
ambasadorul Franței în România din 1916.
Contele de Saint Aulaire a fost trimis
în România pe fondul eșecului lui Blondel, fostul ambasador care nu a fost
capabil să convingă pe Ionel Brătianu să semneze pactul cu Antanta. Contele de
Saint Aulaire a reușit acest lucru și s-a comportat pe tot timpul războiului ca
un adevărat prieten al României, ba mai român decât mulți români.
Era de origine nobilă din Perigord,
diplomat de carieră, un conservator de modă veche extrem de mefient cu cei de
stânga, inclusiv cu Clemenceau, primul ministru al Franței. Era împotriva
masonilor și în plus a evreilor. Amintirile sale sunt vehement antisemite, pentru
că vedea în Revoluția Rusă mâna evreilor. Era și foarte anti rus, vedea
comportamentul sub orice critică a trupelor ruse. Contele de Saint Aulaire era
foarte bun prieten cu Ionel Brătianu, fiind la Iași un fel de sfetnic al lui.
Admira pe Regele Ferdinand și Regina Maria. Acuză pe Woodrow Wilson că
declarația sa în 14 puncte ar fi dezavantajat România și ar fi conservat Austro
Ungaria.
A fost un consecvent partizan al
intervenției anti sovietice și sprijinirea lui Denikin împotriva lui Lenin și
Troțki. De asemenea a sprijinit din toate puterile intervenția românească
împotriva revoluției bolșevice maghiare a lui Bela Kun, rău văzută de
Aliați.
Cartea este o mărturie a eroismului
armatelor române în condițiile foarte complicate date de Revoluția Rusă, a
comportamentului exemplar al monarhilor români.
O carte care arată o perspectivă
favorabil românească în condițiile Marelui Război.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu