Harta sferică de Arturo Perez-Reverte

Pe Arturo Perez-Reverte l-am descoperit cu vreo 10 ani în urmă într-o prezentarea din România literară. Editura Polirom i-a tradus mai multe din romanele sale.

Este un autor de best sellers, cărţi de aventuri, contemporane şi istorice. Are o serie întreagă despre Căpitanul Alatriste, un soldat din vremea Secolului de Aur spaniol pe vremea lui Filip al II, când Spania domina întraga Europă Occidentală şi îi învinsese şi pe otomani în Mediterana.

Alte romane sunt romane de aventuri şi mister contemporane. Arturo Perez-Reverte este un urmaş al lui Dumas-tatăl şi a lui Jules Verne.

Cred că am toate romanele traduse din Perez-Reverte. Am vrut să mai văd ce a scris şi am găsit în traducere engleză Nautical Map. M-am apucat să o citesc şi la un moment dat, tot uitându-mă pe internet am văzut cu stupoare că traducere titlului original nu era respectată în engleză pentru că în româneşte ea se numeşte că în spaniolă Harta sferică!

Cartea o aveam în bibliotecă şi mi-am dat seamă că nu o citisem, probabil luat de treburi am uitat să o citesc acum 10 ani. Aşa că am continuat să o citesc în româneşte!

Este o carte despre mare şi despre aventuri pe mare. Este o carte despre vase cu pânze şi abundă în termeni marinăreşti, pe care şi în româneşte nu le prea pricep corect.

Personajele principale sunt Tanger Soto, o frumoasă blondă care este istoric la Muzeul Naval din Madrid şi Coy un ofiţer de marină comercială pus pe uscat în urma unor probleme.

Coy stătea în Barcelona aşteptând să-şi rezolve problemele şi participa din curiozitate la licitaţii privind obiecte legate de marină. Şi este martorul unei licitaţii extrem de disputate pentru o hartă din secolul al XVIII, al ţărmurilor mediteraneene ale Spaniei.

Şi brusc am realizat că Spania, alături de vecina Portugalie sunt primele ţări pentru care marina, expediţiile geografice le-au făcut extrem de bogate şi faimoase, mai ales Spania.

Spania a fost prima mare putere maritimă a lumii, Columb descoperind America. De abia mai târziu după eşecul expediţiei făcute de Invincibila Armada, Anglia a devenit concurentul principal şi viitoarea regină a mărilor.

Coy îi ia apărarea lui Tanger care se afla într-o dispută cu adversarul la licitaţia hărţii, un anume Nino Palermo, care avea sediul în Gibraltar şi se ocupa de recuperarea unor comori aflate în vase scufundate.

Şi aşa Coy devine partenerul lui Tanger, iar ulterior amantul ei, în găsirea unei epave scufundate a unui vas aparţinând iezuiţilor.

Aşa am mai aflat că iezuiţii, la fel ca templierii au fost alungaţi din mai multe ţări occidentale în Secolul Luminilor,  al XVIII-lea, precum Franţa şi Spania.

Vasul iezuiţilor Dei Gloria venea de la Havana cu destinaţia Valencia în 1767, dar a fost interceptat de o felucă corsară a unui căpitan englez. După o luptă între cele două vase, ele se scufundă amândouă în largul coastei portului Cartagena, colonie antică a Cartaginei africane.

De fapt pe vas se aflau 200 de smaralde aduse din Columbia pentru a-l corupe pe primul ministru al Spaniei de atunci să nu emită decretul de alungare iezuit.

Locul scufundării epavei vasului fusese dat autorităţilor spaniole de un mus, singurul care se salvase din catastrofă. 

Cu ajutorul hărţii lui Urutia Coy determină locul unde se putea afla vasul scufundat.

Apoi cei doi pleacă la Cartagena şi-l angajează pe prietenul lui Coy, zis Pilotul cu vasul lui cu pânze şi motor Carpanta cu care să facă explorarea locului scufundării. 

Cu o sondă ultramodernă şi prin scufundări ei încep să caută epava, dar nu dau de ea.

Disperaţi fac apel la un profesor de cartografie de la Universitatea din Murcia. şi atunci el le dă o explicaţia.

Dacă determinarea latitudinii nu se schimbase de atunci până azi, problema era determinarea longitudinii.

În secolul al XVIII-lea fiecare avea longitudinea 0 a lui. Englezii au folosit Greenwich, iar francezii aveau meridianul Paris

În schimb, spaniolii foloseau mai multe longitudini 0, Tenerife, Cadiz.

Coy era convins că longitudinea era cea de la Cadiz conform hărţilor lui Urutia. Profesorul îi lămureşte că iezuiţii aveau un meridian secret, al Catedralei din Salamanca. 

Coy recalculează şi încep explorările în zonă. Pilotul îşi aminteşte  că în zona respectivă pescuia languste verzi şi nu roşii cum era normal. Tanger realizează că acolo se află epava felucii care avea tunuri de bronz şi acolo se afla şi epava lui Dei Gloria.

Coy găseşte epava şi sipetul cu smaralde. Sunt recuperate şi Tanger se pregăteşte să le plaseze la Anvers. Apar însă Nino Palermo şi bodyguardul lui, argentinianul Kiskoros, fost subofiţer care se ocupase de torturarea gherilelor montoneros.

Cu acest Coy avusese cîteva ciocniri zdravene. Tipul îi ameninţă cu pistolul, dar finalmente Tanger pleacă liniştită. Îi păcălise pe toţi şi Kiskoros devenise partenerul ei. Tanger îi dăduse ordin să îi reţină pe toţi trei timp de 8 ore.

Şi atunci Coy are revelaţia că inclusiv Kiskoros fusese tras în piept, pentru că din Cartagena pleacă în curând un vapor încărcat cu portocale cu destinaţia Anvers, care lua şi pasageri.

Kiskoros este anihilat şi cei trei pleacă spre hotelul unde stătea Tanger. Are loc un schimb de focuri între Tanger şi Palermo, omorându-se reciproc şi rănindu-l superficial pe Coy. 

Final trist! Banii şi averea n-aduc fericirea şi comorile pot fi blestemate.