Marginalii la Festivalul Enescu

Am fost martorul acestui Festival urmărind toate evenimentele muzicale din cadrul festivalului la Cinema Trivale. Avantajul a fost că am putut urmări transmisa concertelor în condiţii superioare de surround asigurat de cinematograf. Totuşi puritatea sunetului nu este asigurată cum am comparat cu concertul lui Moroianu de la Sala Sindicatelor. Problema a stat şi în sonorizarea Sălii Palatului, pentru că de la Ateneu se auzea parcă mai bine. Mai a fost şi inconvenientul lipsei de izolare a splii de celelalte de unde se mai auzeau bufniturile înfundate ale filmelor.

Despre inconvenientele Sălii Palatului a scris Alexandru Pătraşcu în blogul Despre Operă. Fiind mai în spate nu a auzit vioara lui Janine Jansen cu Concertgebouw!!!! El scrie şi lucruri controversate privind Festivalul Enescu şi ar trebui citit.

Mai multe despre festival şi despre viitorul festivalului Enescu puteţi citi în acest blog sau în Adevărul. 

Au fost mulţii dirijori ruşi şi s-a cântat multă muzică rusă, dar fiind contemporanii lui Enescu ei domină muzica secolului XX.

Doar trei orchestre au adoptat dispunerea americană cu violoncelele şi contrabaşii în dreapta: Filarmonica din Londra, ce din Liverpool şi culmea cea din Amsterdam! Toţi erau la frac cu coadă cu excepţia orchestrei din Liverpool.

Mi-au plăcut recitalurile de pian şi pianiştii, Maria Joao Pires, Elisabeth Leonskaia, Lars Vogt, Christian Zacharias, dar favoritul meu a rămas turcul Fazil Say cu sonata de Beethoven cântată pe ritm de jazz!

Cea mai impresionantă performanţă simfonică a fost Concertgebouw cu Simfonia a 7-a Leningrad de Şostakovici.

Am remarcat oameni politici la festival pe fostul preşedinte Iliescu, pe Geoană şi pe Năstase. La toate concertele marilor orchestre a fost nelipsit fostul lider PNL Valeriu Stoica. L-am văzut şi pe Patapievici la Leonskaia.

Am remarcat şi câteva instrumentiste extrem de frumoase şi cu multă distincţie, o violonistă blondă din Les Dissonances şi mai ales flautista brunetă din Concertgebouw care aducea cu Audrey Hebpurn! Nu degeaba dirijorul Nelsons i-a dăruit buchetul de flori primit.

Am ascultat cele mai rafinate şi bune orchestre simfonice din  lume şi mari solişti. Nu i-am văzut pe Murray Perahia şi pe Anne Sophie Mutter ei nu difuzează concertele.

Sper ca peste doi ani să mai am norocul unei astfel de şanse!