Eminescu, securist?

Cartea

Această postare, opinie, etc. ar fi trebuit să fie în blogul geamăn, politico-social, dar când e vorba de o carte, aici îi este locul!

Am participat azi 5 februarie la lansarea unei cărţi scrise de un sociolog, lector la Universitatea Piteşti, domnul George Ene. Cartea este rezultatul unei lucrări de doctorat susţinute de autor.

Se numeşte Eminescu - Securitatea şi Siguranţa naţională a României.

O. Ştireanu, Adriana Rujan, Mihai Diaconescu, George Ene, Nicolae Georgescu, Mircea Chelaru, O. Sachelarie

Am sosit relativ târziu, lumea era multă şi am luat loc în faţa prezidiului lăsând un lac de apă murdară, provenită de la bocancii mei nescuturaţi de zăpadă, de care m[ simţeam chiar jenat, stând pe un scaun drept în faţa prezidiului. Lansarea nu începuse încă, am mai aşteptat până cam pe la 13.30 când au sosit, în fine invitaţii speciali, profesorul Mihai Diaconescu şi eminescologul Nicolae Georgescu.

Mai erau deja prezenţi, Octavian Ştireanu, în calitate de fost coleg cu autorul, profesoara Adriana Rujan de la Universitatea Piteşti, generalul Chelaru, fost şef de stat major al armatei române, şi directorul Bibliotecii Judeţene, Sachelarie.

Moderator al acestei lansări şi a discuţiilor a fost poeta Denisa Popescu.

Sala era plină ochi de foşti, cam ca mine, dar mai ales mai seniori.

Denisa Popescu

Şi a început circul!

Denisa Popescu a dat cuvântul domnului Sachelarie, care a remarcat că toţi cei aflaţi la taclale în faţa noastră sunt sociologi de meserie.

Apoi doamna Popescu a dat cuvântul lui Mihai Diaconescu. Bătrânul autor burduhos, marele scriitor şi istoric al perioadei literaturii daco romane?!!!! a început să bată câmpii în linia protocronist, naţional comunist!

Mircea Chelaru, sau Caţavencu!

El spune cum Eminescu a devenit obiectiv pentru spionajul marilor imperii, în special cel austro-ungar.  Toată peroraţia era pe linia conspiraţionistă, cum Eminescu ar fi fost omorât de aceşti agenţi sau de o ocultă autohtonă antipatriotică???!!!!

Sunt dispus să cred că Eminescu a intrat în atenţia siguranţei imperiale habsburgice din motive de revizionism românesc legat de acţiunile privind aniversarea lui Ştefan de la Putna, dar cam atât! Subiect de atentate a fost I.C Brătianu, şef de guvern, din mărturiile fiicei Sabina Cantacuzino.

A urmat Nicolae Georgescu, alt burduhos, considerat mare eminescolog. M-a coflecit cu aserţiunea lipsei de ieşire la mare al Imperiului Austro - Ungar, poate la Marea Neagră, că la Adriatica era ieşire destulă! A continuat acuzele la malversaţiile austro-ungare privind regimul navigaţiei pe Dunăre, după declararea Regatului României, ignorând, parcă, Tratatul secret al României cu Austro-Ungaria din 1883, care a detensionat relaţiile dintre cele două ţări. Şi a mai făcut şi un dezacord mare cât casa, nu se face!

Şi din discuţiile acestor doi vorbitori şi din celelalte luări de cuvânt apare că bietul Alexandru I. Cuza a fost victima nenorociţilor de liberali, care l-au dat jos neconstituţional, cu Monstruoasa Coaliţie de la Unşpce Februarie, lăsând locul acestui străin  numit Carol I!

Octavian Ştireanu a participat la lansare în calitate de consătean, din Izvoru, cu George Ene şi rostit câteva cuvinte.

A urmat garagariseala generalului Mircea Chelaru. S-a comportat ca un adevărat Caţavencu, fiind un vector al defunctului naţionalism comunist, reşapat într-un conservatorism de nuanţă cam securistă.

Mă uitam la el cum dădea din gură, suntem congeneri, a ajuns până la funcţia de şef de stat major al armatei române şi mă cruceam cu vorbea de valorile sfinte şi religioase ale românilor.

El a fost absolventul tipic (iată c-o dau pe realismul socialist!) al naţional comunismului ceauşist în şcolile militare, se pare că a fost un clănţău politic cum era plină armata română. A avut grijă să amintească de necugetatele declaraţii ale lui Horia Roman Patapievici cu scheletele din  dulapul lui Eminescu, stârnind reacţiile aprobatoare ale sălii.

Gugumănia extremă a lui Chelaru a fost când l-a indicat pe Eminescu că ar fi fost agentului Biroului 2 al armatei care îi dădea informaţii lui Eminescu privind măgăriile privind înzestrarea armatei. Deci Eminescu era securist?!!!!

Mă întreb cum a putut garagaragiul ăsta să ajungă în funcţii militare atât de înalte? 

Am ascultat şi două cântece la chitară şi voce interpretate de un preot.

Au mai luat cuvântul un tip care se intitula reprezentantul societăţii civile, un acolit al lui Chelaru, de meserie diplomat, după suspiciunile mele cam securist, care să oferit să-l cădelniţeze pe general. Şi apoi a mai cuvântat şi un colonel din acelaşi aluat caţavencian.

Am părăsit sala exact când i s-a dat cuvântul profesorului de limba româna de la Colegiul Brătianu ca să nu-mi stric impresia!

Bietul Eminescu, patriotul care credea în viitorul ţării noastre, probabil că ar îndemna din nou să dăm foc la puşcărie şi la casa de nebuni!