Bustul Doamnei Aspasia Vasiliu - directoarea Liceului Ion Luca Caragiale Ploieşti

Astăzi 8 iunie 2018 la liceul meu drag s-a întâmplat un eveniment important, prin efortul colegilor mei de promoţie, cea din 1967 am reuşit să inaugurăm bustul directoarei liceului Ion Luca Caragiale Ploieşti, Doamna Aspasia Vasiliu. A fost directoarea acestui liceu faimos din Ploieşti, din România şi cunoscut acum peste tot în lume între 1958 şi 1973.

Adriana Nicolae

Sufletul acestei iniţiative  au fost colegii mei Adriana Nicolae, Nicu Dumitrescu şi colegul şi prietenul meu din clasele VIII-XI, Valeriu Negulescu, dar şi Dora Roman.

Bustul apreciatei noastre directoare a fost realizat prin colectă publică a foştilor elevi ai acestui liceu şi a fost realizat de un fost caragialist sculptorul Constantin Ionescu.

Am reuşit să ajung la timp la Ploieşti azi la ora 11 când începea festivitatea. 

Nicu Dumitrescu

Erau prezenţi o mulţime de foşti absolvenţi ai liceului din toate generaţiile. Am avut plăcerea să-l revăd pe Marius Bâzu.

Cu Valeriu Negulescu

Dar surpriza a fost că m-a abordat un domn cu o figură vag cunoscută şi am avut revelaţia să-l revăd pe prietenul Mihai Vasilescu, promoţia 1965, absolvent de Automatică, surorile noastre fiind colege în promoţia 1970. Este stabilit în SUA, din 1980 şi locuieşte actualmente în Florida.

Cu Mihai Vasilescu

M-am revăzut şi fotografiat  cu colegi de clasă Paul Anghel şi Valeriu Negulescu, cu Dora Roman şi  Adriana Nicolae.

În pofida faptului că acest liceu faimos a dat absolvenţi străluciţi de electronică sistemul audio nu a funcţionat în parametrii şi unii dintre vorbitori nu au mai folosit microfonul, inclusiv eu. 

Nicu Dimitrescu a fost moderatorul acestui eveniment.

Au vorbit doamna directoare de azi a liceului Carmen Băjenaru.

Apoi din partea grupului de iniţiativă doamna Adriana Nicolae, care ne-a povestit cum a apărut această idee.

Văzând atâtea busturi   în holul liceului, Nicu Dumitrescu a observat că lipseşte cel al dirijorului, adică al Doamnei Directoare Aspasia Vasiliu şi aşa apărut idea bustului acestei importante personalităţi a învăţământului ploieştean şi naţional. 

A vorbit apoi unul din foştii absolvenţi, profesorul Grosescu, om de cultură ploieştean care a evocat personalitatea doamnei Vasiliu.

A urmat fostul ministru al învăţământului şi caragialist, dr. ing. Virgil Petrescu care a evocat cum a primit liceul rangul de Colegiu Naţional. 

Au luat cuvântul şi au evocat-o pe doamna Aspasia Vasiliu doamnele profesoare Aurelia Solomon şi simpatica noastră Moleculă, profesoara Olga Petrescu. 

După aceea am fost invitat să iau eu cuvântul. Recunosc că n-am niciun merit, au complotat dragii mei colegi de clasă şi promoţie. 

 Am citit întâi elogiul  scris de unul din cei mai faimoşi absolvenţi şi elev al profesoarei de literatura română doamna Aspasia Vasiliu, o legendă a acestui liceu Basarab Nicolescu. Pe care-l public ca anexă.

După aceea am rostit şi eu un mic discurs compus din amintirile legate de doamna Aspasia Vasiliu, pe care vreţi nu vreţi îl postez mai jos.

Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor,

În primul rând vreau să le mulţumesc colegilor de promoţie, cea din 1967, pentru eforturile de săvârşi această operă de cultură şi educaţie, bustul Doamnei Directoare Aspasia Vasiliu.

Mulţumiri în special doamnelor Adriana Nicolae şi Dora Roman şi nu în ultimul rând colegului şi prietenului Valeriu Negulescu.

Datorez venirea mea la Liceul I.L.Caragiale unei alte directoare, doamna Magirescu, sfătuitoarea mamei de la Şcoala Elementară nr.1, care era situată lângă Gara de Sud, majoritatea colegilor mei de şcoală au frecventat, datorită geografiei oraşului Liceul nr. 2, doar eu şi încă un fost coleg de elementară am fost  elevi la Caragiale.

Când am ajuns la Liceul Caragiale acesta era deja legendar, datorită fibrei intelectuale ploieştene care a produs elevii liceului, a corpului strălucit de profesori şi nu în ultimul rând, datorită Doamnei Directoare Aspasia Vasiliu.  A fost în tot acel timp în top 5 al liceelor din ţară.

Şi acum vreau să vă relatez două întâmplări cu doamna directoare.

Eram elev în clasa a X-a şi stăteam în banca de la geam  împreună cu colegul Adrian State. Ca să nu fac prostii citeam pe sub bancă un roman poliţist. Adrian şi Pif Vasile Tifigiu se tot înghionteau. Profesorul Simache dintre toţi mă observă pe mine şi nervos mă dă afară din oră, însoţindu-mă cu caracteristicile epitete de basamagiu, căuzaş, etc. Eu trecând pe lângă catedră îmi dau cu palma peste frunte nedumerit că eu sunt cel dat afară. Am ieşit şi m-am retras la veceu.  N-am fumat în liceu, de abia din anul doi de facultate şi de 22 de ani am abandonat acestui nociv obicei. Aproape imediat a apărut Adrian S. şi m-a chemat înapoi în clasă.

Profesorul Simache m-a interpelat: „ Credeam că vrei să te sinucizi?” pe mine mă pălea un râs homeric interior. Şi supărat ne-a trimis pe amândoi la doamna Directoare.

Eu devenisem foarte nervos şi îi reproşam lui Adrian că pe mine mă mai chemaseră cu părinţii şi mă temeam de consecinţe nefaste.

Apare doamna directoare, subţire, în bluza albă imaculată, cu cozi împletite, încruntată şi ne abordează:

Ce aţi făcut la Olimpiadă?

Un mare supin de uşurare m-a trecut, luasem şi eu şi Adrian câte 20 de puncte maxim la Olimpiadă!

Aşa că a fost doar o simplă mustrare.

Iar următoarea amintire este la aniversarea de 125 de ani de la fondarea liceului în decembrie 1989. 

Am revăzut-o şi salutat-o pe doamna directoare  Aspasia Vasiliu şi când ne-a văzut a exclamat:” voi sunteţi din promoţiile  care nu aveau nevoie de meditaţii ca să intri la facultate”. Era epoca când meditaţiile atinseseră paroxismul. Vă imaginaţi ce satisfacţie şi mândrie am trăit!

Vreau să vă spun în încheiere că atunci când am dat examen la facultate m-am ferit să dau la o specialitate care m-ar fi făcut profesor.

De aproape 10 ani sunt profesor asociat la UPB.  Şi vă mărturisesc câtă satisfacţie îmi provoacă această  meserie. Am coordonat mai mulţi absolvenţi la lucrarea de licenţă şi am avut satisfacţia să promoveze onorabili acest examen.  Erau dintre cei mediocri sau întârziaţi, dar s-au descurcat şi asta m-a umplut de satisfacţie.

Şi mi-am dat seama câtă satisfacţie trăiau profesorii noştri când reuşeam, la facultate şi în viaţă.

Multe lucruri am învăţat de la profesorii noştri dar cea mai importantă lecţie pe care ne-au predată a fost să fim oameni!

Au fost premiaţi elevii Nicolae Bonifate care termină acum liceul şi Ştefan Cristian Petre un elev de viitor.  

După aceasta au vorbit din partea familiei Vasiliu au vorbit nora, Lucia Vasiliu şi nepoata Cristina Vasiliu. 

A urmat festivitatea de dezvelire a bustului a acestei mari doamne a învăţământului ploieştean. 

Am încheiat pozându-mă cu colegi, apoi în faţa ferestrelor unde se afla la primul etaj clasa XI-a AR. 

Pe drum m-am mai pozat cu strada Ion Grigore, profesorul meu de matematică, apoi cu Nichita Stănescu şi pe bulevard la bustul mentorului liceului nostru Nenea Iancu Caragiale.

Din păcate realităţile de azi întrec cu mult în rău cele din vremea lui şi Caţavencu lui Caragiale este mult mai simpatic decât sinistrele figuri din Parlamentul de azi.  

Anexă

Omagiu Doamnei Aspasia Vasiliu

Misterul Ploieştiului cred că sălăşluieşte într-un miracol, straniu şi poate singular, în istoria României contemporane. Un loc - liceul "Ion Luca Caragiale" - a devenit, în lungul anilor, un focar de concentrare a unor dascăli cu totul ieşiţi din comun. Ei nu erau numai profesori de o anumită specialitate, ci, de asemenea, maeştri de viaţă. Cu discreţie şi cu delicateţe, ei ghiceau tulburările noastre de adolescenţi, întrebările noastre existenţiale şi chiar problemele noastre materiale şi ne ghidau întotdeauna spre sus, spre stele, spre un ideal ce părea, atunci, de neatins. Cu alte cuvinte, ei au operat în noi o veritabilă iniţiere prin cultură. Doamna Aspasia Vasiliu, profesoară de limbă şi literatură română şi directoare a liceului, era printre aceşti maeştri de viaţă.

Era o femeie frumoasă şi de mare fineţe. Îmi aduc aminte îngrijorarea sa când, într-o teză, mi-am exprimat pesimismul privind viaţa ca un laborator fără o adâncă noimă. M-a chemat la ea acasă pentru a mă convinge de contrariul acestei viziuni.

Doamna Aspasia Vasiliu se bucura de faptul că obţineam, în acelaşi timp, premiul I la olimpiadele naţionale de matematică şi literatură. Am obţinut Medalia de Aur la prima olimpiadă internaţională de matematică, desfăşurată la Braşov, în 1959. Dar consider că prima mare izbândă personală a fost obţinerea, în anul 1960, a Premiului I la olimpiada naţională de literatură, cu o lucrare despre Eminescu, preşedintele juriului fiind Perpessicius. Aveam o mare veneraţie pentru Perpessicius şi am fost cuprins de o imensă bucurie văzând că un critic şi istoric de talia lui apreciază viziunea mea despre Eminescu. Mărturisesc că în lucrare includeam şi ideile mele pesimiste despre care discutasem cu Doamna Aspasia Vasiliu.

Am avut mai multe discuţii personale cu Doamna Aspasia Vasiliu despre Lucian Blaga, într-o vreme în care era periculos să te interesezi de opera lui Blaga.  Blaga a exercitat o mare influenţă asupra adolescentului de atunci după ce am descoperit, la vârsta de 16 ani, opera sa poetică şi filozofică, pe atunci interzisă. După absolvirea liceului, i-am scris Doamnei Aspasia Vasiliu o lungă scrisoare la data de 15 octombrie 1965 şi care a fost publicată, sub titlul „Lucian Blaga - O vizită la Lancrăm în 1965” in cartea mea „De la Isarlîk la Valea Uimirii”.

Părinţii mei spirituali, în timpul adolescenţei mele, au fost Doamna  Aspasia Vasiliu  şi profesorul meu de matematică Ion Grigore. Doamna  Aspasia Vasiliu şi Domnul Ion Grigore rămân în memoria mea ca fiinţe de lumină, un cuplu mitic şi protector al liceului nostru.

Prof. Dr. DrHC Basarab Nicolescu

Membru de Onoare al Academiei Române

PS .  Fotografii le vedeţi pe Facebook.