Le Redoutable - în căutarea tinereţii trecute

Văzând acest film care a rulat în sala Filarmonicii Piteşti, stând în fotoliie confortabile mi-am dat seama că filmul ăsta mi-a adus aminte de tinereţea mea. 

Este un film dedicat lui Jean Luc Godard făcut de regizorul Hazanavicius în stilul lui Godard, bazat pe cartea soţiei sale din acea vreme, Anne Wiazemski.

Actorul Louis Garrel care-l interpretează pe Godard pare că seamănă fizic cu regizorul, vorbeşte un pic sâsâit, probabil cum vorbeşte regizorul.

Am fost curios să văd cum arăta Anne Wiazemski, soţia lui Godard, dar nu am găsit nicio asemănare fizică cu actriţa Stacy Martin care o interpretează în film. Trăsăturile lui Stacy îmi amintesc de alura celebrei cântăreţe franceze Francoise Hardy, care era în vogă în epocă. Felul în care este îmbrăcată în film, cu minijupe,cum era încălţată, cum se mişca mi-a amintit pregnant de fetele din epoca 1968.

Stacy Martin

Vă voi prezenta pentru conformitate şi fotografiile acestor actriţe.

Anne Viazemski

Filmul evocă perioada turbulentă din mai 1968, cu revolta studenţilor din Paris, cu contestarea sistemului societăţii de consum, cu atracţia iresponsabilă faţă de maoism sau  faţă de guevarism.  Dacă atunci pe la începutul anului I de facultate auzeam colegi care invocau aceste figuri aşa zis revoluţionare, din snobism în primul rând.

Noi cei din Est şi probabil că mulţi şi în Vest s-au lămurit cu comunismul 

după invazia sovietică în Cehoslovacia din 21 august 1968.

Vedem un Godard radical, care susţine cauza Vietnamului, a Yemenului, a palestinienilor, acuzând pe evrei de nazism! Participă la demonstraţiile studenţilor, este contestat şi huiduit, îşi renegă capodoperele A bout de soufle, sau Pierrot le fou.

Filmul mi-a reamintit mult de A bout de soufle, cred că o face şi regizorul Hazanavicius intenţionat.  Se poartă discuţii artistice, despre film şi rolul lui, apar şi alţi regizori celebri, precum Bertolucci, sau Marco Ferreri. 

Este un film de dragoste şi gelozie. O scenă amuzantă este cea în care cuplul discută despre plăcerea maladivă a unor regizori  de a filma scene nude, ambii fiind în pielea goală şi filmaţi din faţă! Chestia nu mă miră pentru că regizorii francezi adoră aceste scene, şi în plus corpul actriţei Stacy Martin este perfect!

Ştiu că filmele lui Godard le-am văzut la Biblioteca Franceză din Bulevardul Dacia, iar cele italiene ale epocii, Zabriskie Point a lui Antonioni, Teorema (în care a jucat şi Anne Viazemski!) a lui Pasolini la Biblioteca Italiană de pe actualmente Berthelot, lângă Liceu Sfântul Sava.

Filme de acest fel după care sunt nostalgic văd că le face cinematografia franceză.

Este un film care cred că se adresează în primul rând celor ca mine, care îşi caută tinereţea de mult trecută.