Erou la Cotul Donului - Însemnări de război 1941-1944 de Gheorghe Răşcănescu

 

Această carte este un dar făcut de prietenul meu Dan Călinescu.
Dan este nepotul colonelului Gheorghe Răşcănescu, autorul acestor memorii de război. 

Cu Dan Călinescu am fost coleg de clasă într-a X-a şi a XI-a la Liceul Ion Luca Caragiale din Ploieşti. 

Am ajuns să-i cunosc familia, pe mama Magda şi pe tatăl doctorul Gheorghe Călinescu, inclusiv pe bunica lui maternă Maria, soţia colonelului Răşcănescu. 

Îmi amintesc că Dan mi-a povestit ceva despre faptele de arme ale bunicului său, dar acum am avut ocazia să-i cunosc faptele, extins din memoriile de război din această carte.

Cel mai şocant a fost să aflu despre momentele traumatizante ale arestării de către securitate a bunicului său în 1958. Dan şi fratele său Florin au fost martorii acestui eveniment nefericit şi cred că asta a lăsat urme adânci în memoria lor. 

De fapt cartea este omagiul pe care nepoţii l-au făcut memoriei bunicului lor. 

Gheorghe Răşcănescu a fost unul din ofiţerii şi eroii militari ai României Mari.

El a făcut cele mai importante campanii ale armatei române în est împotriva Uniunii Sovietice şi după 23 august 1944 împotriva armatelor hitleristăo-hortiste.

Batalionul său a intrat printre primele în Odessa în cursul acţiunii militare din vara lui 1941 care a dus la foarte multe pierderi umane din partea armatei române. 

A fost implicat în campania de la Stalingrad Cotul Donului în noiembrie 1942 în timpul acţiunii trupelor sovietice de încercuire a armatei germane a lui von Paulus. Aceste evenimente au fost cel mai mare dezastru militar al armatelor române în războiul din est.  

Răşcănescu  reuşit să spargă încercuirea împreună cu batalionul său salvându-şi camarazii de la prizonierat fapt pentru care a primit Crucea de Fier de la generalul von Richtofen, fratele eroului legendar din Primul Război Mondial, comandant al forţelor aeriene germane în est. 
Pentru aceste fapte a fost decorat şi cu ordinul Mihai Viteazul, cea mai importantă decoraţie de război românească. 

În primele zile de după 23 august a fost comandantul detaşamentului motorizat care a trecut munţii în zona Ghimeş în condiţii foarte grele participând la primele lupte pentru eliberarea Transilvaniei de Nord ocupată de către hortişti şi trupele germane.

Aceste fapte de arme sunt incluse în memoriile care sunt publicate în această carte, scrise şi la îndemnul nepoţilor săi, Dan şi Florin.

Cartea cuprinde şi o analiză amănunţită a acestor evenimente făcute de istorici militari.   

Gheorghe Răşcănescu născut chiar în anul 1900 a fost un militar de carieră.  Era de origine din Moldova în zona Pietrei Neamţ, locuri de legendă pentru oamenii care au fost răzeşii luptători ai lui Ştefan cel Mare, sau au rezistat asediului regelui Sobiescki, învingătorul turcilor la asediul Vienei din 1683.

Răşcănescu provenea dintr-o familie modestă din această zonă. După ce a absolvit Şcoala de Ofiţeri din Sibiu a urmat o carieră militară prestigioasă, pensionându-se în 1947 cu gradul de colonel în rezervă. A vândut bunurile de la Piatra Neamţ şi şi-a cumpărat o proprietate lângă Târgovişte, la Viforâta. 

Este arestat de către securitate, judecat şi condamnat în 1958 în urma unor denunţuri ticăloase. Este eliberat în 1960 şi ultimii săi ani de viaţă a dus o luptă pentru a-şi reprimi drepturile de pensie în urma comportamentului său eroic în ultimul război mondial.

Probabil că această secţiune este cea mai tristă din carte arătând cum se lupta un erou condamnat pe nedrept de autorităţile comuniste să-şi recapete drepturile, eforturi care i-au grăbit sfârşitul.

Mă întreb cum a reuşit regimul comunist să distrugă elitele româneşti din toate domeniile?

Mă întreb cum nu mai poţi găsi astăzi oameni cu tăria de caracter, cu curajul şi simţul onoarei cum a fost colonelul Gheorghe Răşcănescu?

Când te uiţi azi la realităţile politice şi sociale de azi te apucă tristeţea.