Joseph Anton de Salman Rushdie

M-am uitat pe blog de când am ultima postare despre o carte. Ar fi 20 februarie cu Detectivii Sălbatici ai lui Robertă Bolano şi 3 martie cu Need to Know de Karen Cleveland. Deci cam ăsta este intervalul de timp luat ca să citesc carte de memorii a lui Salman Rushdie.

Este o carte groasă cu 729 de pagini în ediţia originală. Cartea nu este un roman, ci o carte de memorii, care are ca eveniment central Fatwa declarată de ayatolahul iranian Komeini.  Fatwa este o pedeapsă cu moartea care trebuie aplicată de musulmani pentru cei care nesocotesc pe Mahomed şi Coranul. Asta au înţeles clericii musulmani din cartea Versetele satanice, devenită celebră după pronunţarea fatwa.

Cartea respectivă  este un roman fantastic care se petrece în actualitate, dar există un capitol dedicat lui Mahomed când este ademenit de diavol - Şaitan şi Mahomed declamă aceste versete sub influenţa diavolească.

Pentru această îndrăzneală obtuzitatea islamică fundamentalistă a cerut pedepsirea scriitorului Salman Rushdie.

Acest eveniment a avut loc în 1988 şi până în anul 2002 scriitorul s-a aflat sub protecţia Special Branch a Scotland Yard, cam în acelaşi mod, sau apropiat cu Regina Marii Britanii!

Cartea începe cu copilăria şi tinereţea scriitorului.

Acesta s-a născut în Bombay într-o familie bogată indiană musulmană originară din Kaşmir. De fapt tatăl său şi-a schimbat numele în Rushdie după celebrul filosof arab Averroes. 

Copilul de 13 ani este trimis în Anglia la Colegiul Rugby, celebru pentru inventarea jocului cu mingea ovală.

În acel timp erau trei condiţii în şcolile englezeşti: să fi străin, să înveţi bine şi să fi bun la sport. Dacă le îndeplineai pe primele două erai detestat de colegii britanici, care se dovedeau nişte rasişti jalnici.

Ceilalţi colegi erau îndemnaţi să se alăture pregătirii de tip militar, organizate de armata britanică. Copilul Rushdie refuză această ofertă, el fiind dintr-o ţară care se eliberase de colonialismul britanic chiar în anul naşterii sale în 1947.  În schimb el are timp să citească. 

După terminarea studiilor liceale este trimis de familie să studieze la King's College din Cambridge, să devină un Kingsman! Asta mi-a lămurit calitatea unui personaj din filmul recent Kingsman, absolvent al acestei universităţi.

Atmosfera universitară era cu totul diferită de liceu, mult mai liberală şi îngăduitoare cu străinii.

Aici tatăl dorea să devină economist, dar tutorele tânărului Rushdie l-a convins pe tată că mult mai bine este să studieze Istoria. 

Salman Rushdie îşi începe cariera de copy writer la o firmă de publicitate, dar dorinţa sa este să devină scriitor. Copii din miez de noapte îl face celebru, câştigând Booker Prize pentru cel mai bun roman de limbă engleză în 1981, declarat după două decenii cel mai bun roman premiat de Booker.

În 1988 publică romanul Versetele satanice care-i atrage condamnarea la moarte prin fatwa. 

Rushdie fusese căsătorit cu Clarissa Luard care-i dăruise un băiat pe Zafar care avea 9 ani în 1988. 

Rushdie divorţase şi era căsătorit cu scriitoare americană Marianne Wiggins cu care avea deja probleme. 

Şi începe epopeea ascunderii sale şi a protecţiei poliţiei pentru a nu fi asasinat. Rushdie a fost un om norocos, sau mai bine zis bine păzit de poliţie, pentru că un traducător italian a fost rănit, unul japonez ucis şi un editor norvegian rănit de gloanţe. 

Poliţia îl obligă să-şi ia un pseudonim şi acesta este Joseph Anton, de la numele scriotorilor Joseph Conrad şi Anton Cehov. Sub acest pseudonim el trăieşte timp de 14 ani când poliţia britanică constată că gradul de pericol nu mai cerea protecţie. 

Cartea este dedicată peregrinărilor şi evenimentelor care îi marchează viaţa. El doreşte să aibă o relaţie normală cu fiul Zafar, să-l urmărească, să-l ghideze în viaţă.

Divorţează de Marianne Wiggins şi se căsătoreşte cu tânăra Elisabeth West cu care are un nou băiat, Milan botezat după numele lui Milan Kundera.

Divorţează şi de Elisabeth şi se căsătoreşte cu spectaculosul fotomodel american de origine indiană Padma Lakshmi cu care nu are decât o căsătorie de 3 ani. 

Salman Rushdie continuă să scrie.

La dorinţa fiului Zafar scrie carte Harun şi mare de poveşti.

Scrie apoi şi Ultimul suspin al maurului, Pământul de sub tălpile ei, eseurile Patrii imaginare care mi-a trezit interesul şi mai mare pentru acest scriitor. 

Cartea care însă sună ca o prevestire este Furia, roman care urma să fie lansat la New York pe septembrie 11 (nine eleven) 2001. Pentru că el spusese deja că începutul secolului XXI va sta sub semnul terorismului şi luptei contra acestuia. 

Salman Rushdie este un foarte sensibil şi atent analist al fenomenului islamic. El acuză de răspândirea islamismului fundamentalist wahabit pe saudiţi care au finanţat madrassa - şcoli islamic, e mai ales în Pakistan, şcoli care au generat fenomenul talibanilor din Afganistan. El subliniază că islamismul fundamentalist nu are vreo relevanţă ideologică, influenţe marxiste, ci o revanşă obtuză a reacţionarismului islamic care vor să se întoarcă la vremurile lui Mahomed şi a Islamului biruitor în Orientl Mijlociu şi Africa de Nord. 

Constatăm până la 9/11, 2001 o atitudine împăciuitoristă a autorităţilor în special britanice la excesele minorităţii islamice, care se schimbă însă total după atacul Al Qaida împotriva Americii. 

Împotriva constrângerilor Rushdie continuă să se mişte prin lume să participe la viaţa literară şi intelectuală ca unul din scriitorii foarte importanţi contemporani.

Rushdie  a constata mai marea libertate de mişcare din America şi se mută la un moment dat acolo mai ales cu ocazia căsătoriei scurte cu Padma. 

Pe mine acest scriitor m-a impresionat foarte tare pentru că pedeapsa lui aruncată de autorităţile islamice retrograde a anunţat terorismul islamic care bântuie lumea de azi.