vineri, 27 aprilie 2018

Jurnal de joi doar cu rapiţă

Chiar dacă în titlu apare doar rapiţa, văzută joi din tren cum îngălbeneşte ogoarele subiectul fierbinte din presă a fost altă floare laleaua!

Da, inclusiv Dilema veche face referire la evenimentul floral din Piteşti, Simfonia lalelelor!
Acest eveniment petrecut la sfârşitul săptămânii trecute a declanşat în media polemici la nivel naţional.

Subiectul, participarea unor demnitari de la Bucureşti, premiera Viorica Dăncilă, Carmen Dan, nedespărţita sa vecină de la Videle şi Graţiela Gavrilescu, ministra mediului, viceprim ministru. Trei Doamne şi toate trei!

Care a fost subiectul polemicii? Faptul că doamna prim ministru nu a răspuns la telefonul preşedintelui, cu toate că era cu el în mână, gestul mămos faţă de o fetiţă gimnastă care s-a dat peste cap în faţa demnitarilor.

Simfonia lalelelor este un eveniment vechi în Piteşti, face mai mult de 40 de ani. Însă administratorii oraşului şi politicienii de nivel precar al oraşului şi judeţului nu se simt bine dacă nu fac pe jupânii, stând la un fel de tribune prin faţa cărora au defilat copiii şcolari, dar şi persoane cu dizabilităţi, ca pe vremurile apuse ale nomenklaturii comuniste.
Doamna Dăncilă se află sub radarul mediatic pentru precaritatea limbajului de analfabet funcţional şi orice gest al acesteia este analizat şi răsucit pe toate feţele. 
Aud că această individă ajuns[ prim ministru a refuzat întâlnirea la Cotroceni cu preşedintele şi acesta i-a cerut demisia. Nu o poate demite, doar Parlamentul.

Aud că această individă ajunsă prim ministru a refuzat întâlnirea la Cotroceni cu preşedintele şi acesta i-a cerut demisia. Nu o poate demite, doar Parlamentul.


Trebuie să fac o corecţie, maliţioşii spunea că doamna prim ministru întinsese ambele mâini să-i fie sărutate. Nu este adevărat! Mâna a doua aparţinea comilitoanei Carmen Dan. 

Acest eveniment corelat cu faptul că doamna Dăncilă nu a binevoit să răspundă preşedintelui, îngrijorat de declaraţie lui Dragnea privind mutarea ambasadei române de la Tel Aviv la Ierusalim. Această intenţie a lui Trump ar vrea să o copieze Dragnea ca să-i câştige aprecierea. Contează că Dragnea este sfătuit de consilieri israelieni. Dragnea, acest ţăran prost şi resentimentar vrea să facă praf 50 de politică inteligentă iniţiată de Ceauşescu care nu a rupt relaţiile diplomatice cu Israelul după Războiul de 6 zile şi a menţinut în acelaşi timp relaţiile cu ţările arabe.
Acest gest poate strica toată această istorie pozitivă, în care România a fost un intermediar între Israel, ţări arabe şi SUA. 

Temerea mea cea mai mare este că în consecinţa acestor iniţiative fără cap România şi cetăţenii ei să devină ţintă pentru tot felul de radicali, zbanghii dispuşi să ajungă mai repede la fecioarele din Rai, luând cu ei şi câţiva dintre concetăţenii noştri fără nicio vină.
Asta în contextul în care de exemplu seara aud în Piteşti vorbind arăbeşte tineri veniţi la studii, iar ieri la Politehnică erau alţi vreo trei studenţi arabi, care se distingeau vorbind în gura mare arăbeşte.

Avem exemplul unor ţări puternice precum Marea Britanie, Franţa, Germania sau chiar Belgia unde evenimente cu terorişti au avut loc.

Şi tot aşa am primit un mail şi am auzit pe unii căzuţi pradă unei mistificări grosolane privind Siria. Era clar filieră rusească cu iz antisemit.
Siria a devenit instabilă după primăvara arabă din 2011, este condusă de un dictator Bashar Assad care a măcelărit şi alungat milioane de sirieni.
Criza migraţiilor din 2015 a fost declanşată în special de sirienii care au fost lăsaţi să treacă din Turcia, prin Grecia, Balcani, Ungaria, Austria spre Germania.  
Pe de altă parte Assad a lăsat intenţionat ca o parte a Siriei să fie în mâna Statului Islamic, mult mai criminal ca să poată justifica crimele şi gazările pe care le produce armata lui. Are doi aliaţi fideli în Iran şi mai ales în Rusia. 

Prin Dilema veche am citit dosarul săptămânii dedicat kitschului. O opinie m-a făcut să tresar, Seinfeld este kitsch! Respectiva, studentă la Istoria Artei frecventează degeaba această facultate.

La podul Basarab am intrat în normalitate, scara rulantă merge!

La mine la facultate, la Energetică am primit un mail de la persoana care se ocupă cu protecţia muncii.
Mi se cere grupa de sânge, domiciliul şi cum ajung la facultate. Aşa că am descris cum iau autobuzul pentru gara Piteşti, iau apoi trenul, merg pe jos la Podul Basarab, iau tramvaiul până la staţia Econom Cezărescu şi apoi din nou pe jos spre Campusul Politehnicii până la Facultatea de Energetică. Şi am pus acelaşi traseu retur.
Dar nu este total corect! Merg de obicei până la AFI Mall să iau cafeaua de la Starbucks şi mă întorc la Politehnică. Apoi după curs, obişnuit o iau pe jos spre Gara de Nord, trecând pe la Carrefour Orhideea şi apoi pe la Kaufland. 

La întoarcere, în tren am stat din nou pe un loc în care m-a bătut soarele şi am transpirat. Aşa că plănuiesc să iau spre Piteşti maxi taxi, care are totuşi aer condiţionat, am constatat asta săptămâna trecută. Sunt temperaturi de mijlocul verii de care s-au plâns artiştii la Filarmonica Piteşti.

Şi acum vine finalul de lună şi ieşitul de 1 Mai la iarbă verde şi Adriana îmi spune că am glicemia mare şi nu am voie la nimic!


Păi asta este viaţă?


3 comentarii:

  1. Joe, fara bere!!!!. Du-te sa joci golf. In rest, NO COMMENT!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Joe, m-am bucurat sa citesc vorbele tale frumos randuite ...le-as incadra la rubrica "jurnal - din banal catre esential".
    Suntem in mers, calatorim, fluxul intens de astazi ne ia si ne duce repede, trebuie sa fim atenti incotro. De aceea apreciez faptul ca ai ales, spre rezolvarea dilemelor, indreptarul "Dilema veche".
    Aruncand un ochi in urma, m-a emotionat pastila despre balet si balerine, si m-a servit foarte bine - impreuna cu comentariul de rigoare - sinteza Salman Rushdie.
    Naratiunea decenta si sensibila poate fi de mare ajutor atunci cand suntem in cautarea de raspunsuri la intrebari cu iz global si fundamental. Si ma inreb cum am face sa largim cercul celor care participa, cu indemnul de a participa ...sistematic.
    Mihai Isbasescu

    RăspundețiȘtergere