Două filme europene

Am văzut recent două filme care merită să le comentez.

La vie d'Adele

Primul film este cel care a luat în acest an marele premiu de la Cannes, Palme d'Or. Este un film foarte controversat. Marele critic de film şi tenis, jurnalistul şi scriitorul Cristian Tudor Popescu l-a acuzat de pornografie. Ce este curios este faptul că şi cronicarul Andrei Gorzo de la Dilema veche este ce acord cu CTP  După câte îmi amintesc este al doilea film cu probleme de homosexualitate care primeşte un mare premiu de cinema, după Brokeback  Mountain.

De această dată este vorba de două lesbiene. Nu chiar, pentru că Adele, personajul principal, o elevă de liceu într-o clasă terminală are o sexualitate incertă. Relaţia cu un coleg nu o satisface pe deplin şi se simte atrasă de o tânără fistichie, Emma, studentă la Beaux Arts. Adele începe o relaţie foarte înfierbântată cu Emma ilustrată de regizorul Abdellatif Kechiche prin scene explicite şi prelungi. Adele are discuţii dure cu colegele privind eventuala relaţie cu Emma, se hotărăşte să devină educatoare. Lucrează cu copii şi sunt scene interesante de multiculturalism cu copii de grădiniţă care cântă dansează cântece africane. Adele are o discuţie dură cu Emma care o acuză că are relaţii cu bărbaţi şi o alungă. Finalul se petrece la expoziţia Emmei unde se regăsesc picturi cu nudul Adelei. Emma fiind într-o nouă şi îndelungă relaţie cu o fostă gravidă care are o fetiţă acum. Este un film minimalist cu scene de viaţă obişnuite cum se fac acum şi la noi. Poate asta a atârnat foarte mult în premiul cel mare de la Cannes şi poate şi frumuseţea celor două superbe actriţa Adele Archeroupoulos în rolul Adele şi   Lea Seydoux în rolul Emma. Archeroupoulos cred că abia trecuse de 18 ani când a filmat.

Un film frumos!

La grande belleza

Urmărind filmul lui Paolo Sorrentino am avut certa impresie că văd un film de Fellini, La dolce vita sau 8 şi 1/2, dar realizat acum în anii 2010!

De fapt toţi recunosc maestrul care a inspirat acest film.  

Scriitorul Jep Gambardella interpretat de Toni Servillo este un lider al lumii mondene de la Roma. Parcă revenim în anii 50-60 fellinieni, cu aceeaşi atmosferă decadentă, cu petreceri şi orgii în care sunt închiriaţi  aristocraţi cu ora. Sunt aceleaşi obsesii felliniene cu religia, cu cardinalii Vaticanului , cu un fel de Maica Tereza.

Filmul m-a readus în atmosfera finalului anilor 60, când eram campionul vizionărilor la Biblioteca Franceză, sau la cea Italiană, doar la cea Americană era mai greu.  

Un film interesant!