Astă seară nu voi posta decât o poză
anterioară. Graba plecării şi vremea urâtă, umbrela m-a făcut să uit aparatul
de fotografiat.
Pe ploaie şi vreme urâtă am ajuns şi în
această seară la Fundăţeanca, la Serile Lipatti.
Şi am ascultat un program dedicat exclusiv
pianului.
Ca de obicei, Doamna Saviana Diamandi ne-a
prezentat interpreţii şi programul.
Cât despre piesele care urma să le audiem
am avut plăcerea unui program de hituri cum se spune în tehnica muzicii pop.
Tânărul debutant Alin Dumitrescu ne-a
oferit Partita nr.2 în do minor, BWV862 de J.S. Bach. Piesa conţine o
introducere, Sinfonia şi
mai multe dansuri ale epocii după naţiile unde se jucau, Allemande, Courante, Strabande, Rondeau, Capricio. Piesa este dedicată
clavecinului, pentru că pianul de azi s-a construit în 1709!
A urmat profesorul şi compozitorul Andrei
Tănăsescu. Domnia sa ne-a oferit un program plin de piese muzicale foarte
cunoscute şi foarte impresionante.
Programul a debutat cu Sonata nr. 11 în la major
K331, Alla Turca de Mozart. Această piesă graţioasă,
care este tipică bucuriei mozartiene m-a îndemnat la anumite reflexii. În
secolul al XVIII-lea în Imperiul Habsburgic, chestiunea turcească era foarte
populară. După 1683 asediul nereuşit la Vienei de către turci a declanşat o
ofensivă în sud-est Europei şi Habsburgii şi-au extins Imperiul pe seama
otomanilor. Şi Habsburgii s-au extins în Ţările turceşti: Ungaria, Croaţia,
Transilvania, Banatul! Mai târziu a intrat şi nordul Moldovei prin Bucovina. Amicul
Dan Luţescu emite ipoteza că Mozart auzea tarafurile din aceste locuri,
probabil şi din Serbia şi Ţara Românească care făceau muzică turcească,
deranjantă pentru Mozart, dar suficient de pătrunzătoare să-l influenţeze!
A urmat Sonata
14, op.27, nr.2 "Sonata Lunii", de Beethoven cu pasajele sale
introductive melancolice şi cu finalul foarte tensionat şi zgomotos.
A urmat Nocturna nr. 3 (O Lieb) din
Liebestraume a lui Liszt.
Este o piesă cu acelaşi aer melancolic şi trist.
Finalul a fost cu Fantaisie-Impromptu de Chopin cu acelaşi aer romantic şi
melancolic.
După aplauzele entuziaste Andrei Tănăsescu
ne-a oferit un Vals de Debussy.
A fost o seară plină de muzică care a
umplut de bucurie pe melomani.
A urmat paharul de vin Conu' Alecu şi
patiserie fină.
Doamna Diamandi m-a deconspirat ca un
asiduu comentator de muzică, pe blog.
Şi stau să mă gândesc ce privilegiaţi
suntem noi piteştenii ca să avem ocazia acestui eveniment muzical Serile Lipatti la care avem acces gratuit şi pe care
alţii ar plăti mulţi bani să-l urmărească.
Cine are ocazia să audieze muzică în casa
unuia din cei mai mari muzicieni de pe care le-au dat meleagurile noastre?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu