Patrii imaginare de Salman Rushdie

Am terminat de citit o carte groasă scrisă de Salman Rushdie de 539 de pagini în format mare. De data asta nu este un roman ci o culegere de eseuri, Imaginary Homelands Essays and Criticism 1981 -1991.

Trebuie să vă spun că am doi scriitori preferaţi, unul este turcul Orhan Pamuk şi altul este indianul Salman Rushdie. Ei mi-au dat adevăratele dimensiuni ale literaturii contemporane.

Primele eseuri le-am citit cu un vădit interes deoarece priveau actualităţile politică şi socială a subcontinenetului indian. 

Salman Rushdie s-a născut în 1947 în Bombay, India într-o familie de musulmani. El a primit o educaţie deosebită, urmând de la 13 ani studii în Marea Britanie şi absolvind Kings College la Cambridge. El a devenit astfel scriitor de limbă engleză. Şi am aflat că educaţia sa este fundamental liberală. El are o privire critică a celor două state, atât India cât şi Pakistanul, pentru că Rushdie a trăit o vreme şi în Pakistan.

Este interesant că India are un amalgam de credinţe, limbi şi rase şi că în pofida acestui amalgam s-a constituit, sub egida Partidului Congresului Indian condus de Nehru şi apoi de fiica sa Indira Gandhi, un stat democratic solidar.

Culmea că mai complicat şi alunecând spre dictatura lui Zia ul Haq atunci în anii 70-80 şi apoi în anii 90 - 2000 sub Musharaf s-a comportat Pakistanul, care avea avantajul unei singure credinţe, Islamul.

Nici India nu a fost scutită de consvulsii. Naţionalismul hindus a provocat mult rău Indiei, masacrul de la Amritsar unde se află locul sfânt al Sikhilor a declanşat atentatul împotriva Indirei Gandhi şi o escaladare a violenţei.

Rushdie spune un alt lucru interesant, vorbind de resurecţia acestui naţionalism hindus, respins în zonele nehinduse ale Indiei, că legătura între aceste naţiuni, minorităţi se face prin limba engleză!

Apoi am citit un eseu în care Rusghdie se declară jignit pentru că este introdus în literatura Commonwealth-ului.

Şi asta mi-a revelat problema literaturii în limba engleză.

Există o literatură a Marii Britanii, unde intră scriitorii englezi, scoţieni şi irlandezi, există literatura americană, cea canadiană, literatura sud-africană, literatura australiană şi neozeelandeză. Există o literatură a Caraibilor, a Nigeriei şi a altor literaturi din ţările africane cu moştenire engleză.

Şi există o literatură indiană, pentru că subiectele lui Rushdie privesc în primul rând pe indieni, indieni musulmani, indieni din Bambayul eclectic unde trăiesc inclusiv parşii, persanii zoroastrieni.

Nu am exemplu de români intraţi în literatura de limbă engleză, doar Petru Popescu are pretenţia de  aparţine şi acestei literaturi, în schimb avem doi scriitori străluciţi francezi, care au fost şi scriitori români, Eugene Ionesco şi Emil Cioran. Probabil că am mai putea să-l consemnăm pe Fundoianu/Fondane.

Revenind, este clar că literatura de limba engleză se întinde dealungul şi dealatul lumii. 

O altă temă abordată de Rushdie este legată de Versetele Stanice, care i-au atras pedeapsa - fatwa din partea fundamentalisştilor musulmani.  Rushdie pledează pentru un islamism modernizat, lepădat de cutume medievale, dar terorismul islamic de după 11 septembrie 2001 a acentuat temerile faţă de Islam şi terorismul generat de el.

O carte interesantă din care am aflet multe lucruri pe care nu le ştiam despre civilizaţia modernă a Indiei.

În rest sunt analize literare focalizate pe literatura engleză, cea britanică sau cea americană.