Filmele războiului rece

Zilele trecute am văzut două filme de acum 50 de ani. Momentul de mare criză a rachetelor nucleare sovietice din Cuba a lăsat urme şi la Hollywood. Se spune că atunci confruntarea americano - sovietică a fost cel mai aproape de un război nuclear. Astfel studioruile americane au realizat filme distopie inspirate de acest moment în anul 1964!

Primul film se numeşte Fail safe aparţine regizorului Sidney Lumet. Este o întrebare gravă despre cum maşinile pot antrena omenirea într-un război dacă nu sunt controlate bine de om şi comit erori inexorabile.

SUA şi-a construit un sistem perfect - fail safe de apărare nucleară. În caz că este ameninţată o escadrilă de avioane Vindicator pătrund în apărarea URSS şi lansează o bombă termonucleară de 20 megatone cu care să distrugă Moscova. 

Nebunia apare în momentul în care piloţii primesc ordinul de atac şi dacă nu se confirmă că acesta este contramandat au ordinul de atac şi nu mai ascultă de alte ordine, pentru că piloţii pot primi de la inamic ordine prin vocea preşediuntelui american care poate fi simulată. 

Ori o astfel de nebunie are loc  din cauza faptului că sovieticii bruiază transmisiunile unei escadrile de Vindicator în zona Alaskăi. Avioanele se îndrepată astfel să bombardeze Moscova şi nu amia scultă niciun ordin. Preşedintele dă ordin comandamentului de apărare american să coopereze cu sovieticii pentru doborârea acestor avioane. În pofida acestor indicaţii un avion ajunge să lovească ţinta. În pofida ordinelor disperate ale preşedintelui american şi a rugăminţilor diperate ale soţiei comandantului avionului acesta îşi continuă misiunea. Şi atunci preşedintele american dă un ordin nebunesc, ca să se ajungă la reciprocitate, o bombă de 20 megatone va fi lansată peste New York, chiar de către un avion american!

Filmul este teribil din acest punct de vedere.

Aş spune ceva despre actori. Rolul preşedintelui este interpretat de Henry Fonda. Cred că acest actor care a mai fost în rolul unui candidat prezidenţial, este probabil cel mai potrivit actor de la Hollywood care putea interpreta rolul preşedintelui postbelic al SUA în secolul trecut. Apare şi pe atunci tânărul Larry Hagman (JR) în rolul unui translator de limba rusă. Un alt personaj interesant este profesorul şi politologul adept al atacării URSS interpretat de Walter Matthau.

Al doilea film este un thriller politic şi se numeşte Seven days in May - Şapte zile în mai. Aici este vorba de o conspiraţie a Şefului Statului Major de Arme Combinate al SUA şi a unui senator american în vederea răsturnării preşedintelui american Jordan Lyman.  Acesta interpretat de Fredric March, tocmai semnase un acord de renunţare la armele nucleare care a fost extrem de impopular în SUA: De aceasta profită Şeful de Stat Major, generalul James Matoon Scott interpretat de actorul Burt Lancaster. Secretarul său, colonelul Jiggs Casey, interpretat de Kirk Douglas, care nu era implicat în conspiraţie, o depistează şi îl avertizează pe preşedinte. Preşedintele ia măsuri, îl trimite pe secretarul său, Paul Girard (Martin Balsam) în Gibraltar să obţine o confesiune din partea comandanului Marinei care refuzase să se implice în conspiraţie. Un alt senator din Georgia Clark credincios preşedintelui pleacă la El Paso, Texas unde Matoon Scott înfiinţase o bază secretă menită să fie folosită pentru răsturnarea preşedintelui. Paul Girard piere într-un accident de avion în Spania şi mărturia amiralului este pierdută. Clark este reţinut la baza miltară dar este eliberat de ajunctul comandantului bazei care nu era implicat în conspiraţie şi îl anunţă pe preşedinte.

Preşedintele Lyman are o ultimă întrevedere cu generalul Scott şi îi cere demisia imediată. El îi spune generalului că dacă vrea să devină preşedinte să aştepte alegerile de peste un an jumătate. Scott îi replică lui Lyman că el este impopular şi că americanii vor fi de acord cu lovitura de stat. Dar Lyman îl avertizează că dictatura militară şi situaţia creată în SUA va determina pe sovietici să rupă acordul şi să atace! Generalul refuză demisia şi pleacă. A doua zi preşedintele primeşte mărturia amiralului recuperată din Spania şi organizează o conferinţă de presă şi anunţă demisia unor generali speriaţi de revelarea complotului. 

Este însă formidabilă intuiţia regizorului John Frankenheimer, preşedintele Lyman declară că democraţia americană va învinge fără război pe comunişti!

Aceste filme din adolescenţa mea nu le-am văzut pe ecranele româneşti în acea vreme erau preasensibile pentru propaganda comunistă şi arătau exact contrariul a ceea ce propovăduia acea contrabandă, că imperialiştii americani erau responsabili şi că iubeau pacea!

Altceva despre actorii sunt actorii copilăriei mele, i-am văzut începând de prin 1962 pe aceşti magnifici, erau încă tineri sau la anii maturităţii. Atunci am văzut primul film american western, Ultimul Tren din Gun Hill.  Dintre ei mai supravieţuieşte doar Kirk Douglas care are deja 97 de ani!   

Pe actorii ai generaţiei mele, pe Robert de Niro, Jack Nicholson, Al Pacino văd că sunt oameni în vârstă şi ei.

Aş mai face o adăugire.....
Vizionând filmele am văzut cum arătau mijloacele IT din acea vreme şi m-am gândit ce salt formidabil a făcut tehnologia de atunci. Ieri, amicul Valeriu de la New York m-a contactat pe Skype şi imaginea era HD!!!! Vedeam NY şi pe el cu o claritate extremă, era IPhone5. Dar... pentru că există un dar, cu tehnologia de atunci Amstrong a ajuns pe lună, lucru care nu s-a mai repetat în anii 80-90 şi în secolul XXI, măcar acum!