luni, 21 octombrie 2013

Filme daneze


Şcoala daneză de film este una din cele mai valoroase şcoli de film europene. Numele regizorilor Lars von Trier, Bille August, sau actorul Mads Mikkelsen (Le Chifre - James Bond) spun totul.
Ambele sunt cu regizori danezi, ambele se petrec în Europa, dar nu în Danemarca.
Filmul Prag este danez, cu actorii principali danezi, dar se petrece în Praga, al doilea îl are doar pe Bille August regizor, distribuţie internaţională şi se petrece în Lisabona.

Prag
Este un film realizat în 2006 şi regizat de nu foarte cunoscutul Ole Christian Madsen şi este povestea unui cuplu danez sosiţi în Praga. Nu repetă însă povestea altui faimos danez, astronomul Tycho  Brahe, stabilit în Praga la invitaţia lui Rudolf la II-lea.
Regizorul este fascinat mai mult de alt praghez faimos, Franz Kafka!
Să revenim la poveste, cuplul danez soseşte în Praga, unde murise tatăl lui Cristoffer (Mads Mikkelsen). Praga lui Madsen este o Pragă ciudată care are mult din atmosfera kafkiană  cu reguli de neînţeles, cu o atmosferă apăsătoare, dată şi de vreme, este sfârşit de toamnă, început de iarnă. Cuplul trece printr-o criză, Cristoffer aflase că soţia lui Maja (frumoasa şi sofisticata Stine Stengade) îl înşeală. Ei au un fiu Thomas cu care ţin legătura pe Skype. Tatăl, care îl părăsise de la vârsta lui Cristoffer de 12 ani este un necunoscut pentru fiu. Moştenirea tatălui este o casă în care stau însă menajera Alena cu fiica ei,  Alena  nu ştie decât cehă şi se iscă de aici o stare de incomunicare şi alienare. Cristoffer îşi imaginează că este ţiitoarea tatălui, dar are surpriza să afle că tatăl lui a avut o agenţie matrimonială pentru ....homosexuali, avocatul care-i reglează moştenirea fiindu-i amant!
Coşciugul, pe care Cristoffer îl dorea repatriat să odihnească lângă mama lui este pierdut, ajunge la...Singapore, dar de fapt era la Nairobi, în pofida unei filodorme consistente date autorităţilor cehe.
Finalmente, Cristoffer renunţă la coşciugul recuperat şi-l lasă avocatului, iar casa o dăruieşte Alenei.
Această dramă cu accente comice se petrece în peisajul superbului oraş ceh. Cuplul danez trage la hotelul Praha, aflat pe una din colinele din sudul Pragăi, în cartierul fostei nomenclaturi, unde am tras şi eu în septembrie 2009 şi interioarele îmi erau extrem de cunoscute.
Relaţia cu Praga este o relaţie accentuat coşmarescă, ciudată accentuată de regizor. Ca să intre la morgă, Cristoffer se strecoară prin geamul inferior al unei uşi, este pus să-l îmbrace pe mort, etc.
Finalul este neclar, cuplul s-a destrămat sau nu, o scenă comic scrîşnită este aceea când Cristoffer  o chestionează pe Maja asupra amantului şi alte amănunte (cenzurat, pentru bunele moravuri!) . Oricum un film care m-a amuzat şi fascinat datorită pesajelor pragheze.

Night Train to Lisbon
Acest film este o melodramă tipică, inspirată după romanul elveţianului Pascal Mercier.
Profesorul elveţian din Berna Raimund Gregorius (Jeremy Irons) salvează de la sinucidere o tânără şi o ia cu el la clasă. Tânăra pleacă, dar îi rămâne pardesiul în care Raimund găseşte o carte scrisă de un anume Amedeu de Prado care îl impresionează foarte tare. Încearcă să dea de tânără, dar nu o găseşte, din filele cărţii cade un bilet pentru un tren de noapte spre Lisabona. Raimund pleacă precipitat spre Lisabona cu biletul tinerei pe care n-o găseşte în gară. La Lisabona  ajunge la locuinţa medicului scriitor Amedeu de Prado şi este întâmpinat de sora medicului, Adriana (Charlotte Rampling). Raimund află că Amedeu a murit de anevrism cranian chiar în ziua Revoluţiei Garoafelor din 25 aprilie 1974 şi că micul volum a fost făcut prin eforturile surorii sale într-o ediţie limitată. O cunoaşte pe oftalmoloaga Mariana (Martina Gedeck) care îi face o pereche de ochelari noi, nepoata lui Joao Eca (Tom Courtenay), un fost opozant al regimului Salazar, căruia securitatea portugheză PIDE i-a făcut praf degetele mâinilor. Apoi ajunge la prietenul din adolescenţă Jorge O'Kelly (Bruno Ganz), ajuns farmacist cu farmacie din banii familiei  Prado, care era un renumit opozant al regimului Salazar. Între Jorge şi Amedeu stă profesoara militantă Estefania (Lina Olin la maturitate) pe care o iubesc amândoi. Estefania este salvată şi dusă în Spania de Amedeu cu ajutorul lui Mendes, şef PIDE, salvat de medicul Amedeu, atunci când este molestat de mulţime. Raimund află continuarea poveştii de la Estefania stabilită la Salamanca, în Spania.
Finalmente Raimund se pregăteşte să părăsească Lisabona, dar Mariana îl roagă să rămână şi aşa se termină filmul,  poate a rămas, poate nu. Frumoasă melodramă cu actori foarte buni, cu poveşti cu securitatea portugheză, scelerată ca toate securităţile dictaturilor!
Gara din Lisabona (Lişboa) mi-a trezit o grămadă de nostalgii. Am ajuns acolo în 2001, după o noapte teribilă în trenul Madrid-Lisabona. Este o gară veche, asemănătoare celei din Piteşti, care azi a juns moloz, au dărâmat-o, monument istoric din 1872!

Vi le recomand, merită să le vizionaţi!


3 comentarii:


  1. Joe, n-am inteles, lamureste-ma: care gara a ajuns moloz, cea din Lisabona sau cea din Pitesti? :))

    RăspundețiȘtergere
  2. După cum spun în text, am ajuns la Lisabona cu trenul în 2001. Nui ştiu ce mai este cu ea, am revăzut-o acum în film!
    Gara din Piteşti trece modernizare şi este moloz în acest moment!

    RăspundețiȘtergere
  3. Pacat de aceasta cladire din Pitesti. Apropo, dar filmele norvegiene nu-ti plac?

    RăspundețiȘtergere