Şcoala daneză de film este una din cele
mai valoroase şcoli de film europene. Numele regizorilor Lars von Trier, Bille
August, sau actorul Mads Mikkelsen (Le Chifre
- James Bond) spun totul.
Ambele sunt cu regizori danezi, ambele se
petrec în Europa, dar nu în Danemarca.
Filmul Prag
este danez, cu actorii principali danezi, dar se petrece în Praga, al
doilea îl are doar pe Bille August regizor, distribuţie internaţională şi se
petrece în Lisabona.
Prag
Este un film realizat în 2006 şi regizat
de nu foarte cunoscutul Ole Christian Madsen şi este povestea unui cuplu danez
sosiţi în Praga. Nu repetă însă povestea altui faimos danez, astronomul Tycho
Brahe, stabilit în Praga la invitaţia lui Rudolf la II-lea.
Regizorul este fascinat mai mult de alt
praghez faimos, Franz Kafka!
Să revenim la poveste, cuplul danez
soseşte în Praga, unde murise tatăl lui Cristoffer (Mads Mikkelsen). Praga lui
Madsen este o Pragă ciudată care are mult din atmosfera kafkiană cu reguli
de neînţeles, cu o atmosferă apăsătoare, dată şi de vreme, este sfârşit de
toamnă, început de iarnă. Cuplul trece printr-o criză, Cristoffer aflase că
soţia lui Maja (frumoasa şi sofisticata Stine Stengade) îl înşeală. Ei au un
fiu Thomas cu care ţin legătura pe Skype. Tatăl, care îl părăsise de la vârsta
lui Cristoffer de 12 ani este un necunoscut pentru fiu. Moştenirea tatălui este
o casă în care stau însă menajera Alena cu fiica ei, Alena nu ştie
decât cehă şi se iscă de aici o stare de incomunicare şi alienare. Cristoffer
îşi imaginează că este ţiitoarea tatălui, dar are surpriza să afle că tatăl lui
a avut o agenţie matrimonială pentru ....homosexuali, avocatul care-i reglează
moştenirea fiindu-i amant!
Coşciugul, pe care Cristoffer îl dorea
repatriat să odihnească lângă mama lui este pierdut, ajunge la...Singapore, dar
de fapt era la Nairobi, în pofida unei filodorme consistente date autorităţilor
cehe.
Finalmente, Cristoffer renunţă la
coşciugul recuperat şi-l lasă avocatului, iar casa o dăruieşte Alenei.
Această dramă cu accente comice se petrece
în peisajul superbului oraş ceh. Cuplul danez trage la hotelul Praha, aflat pe
una din colinele din sudul Pragăi, în cartierul fostei nomenclaturi, unde am
tras şi eu în septembrie 2009 şi interioarele îmi erau extrem de cunoscute.
Relaţia cu Praga este o relaţie accentuat
coşmarescă, ciudată accentuată de regizor. Ca să intre la morgă, Cristoffer se
strecoară prin geamul inferior al unei uşi, este pus să-l îmbrace pe mort, etc.
Finalul este neclar, cuplul s-a destrămat
sau nu, o scenă comic scrîşnită este aceea când Cristoffer o chestionează
pe Maja asupra amantului şi alte amănunte (cenzurat, pentru bunele moravuri!) . Oricum un film care m-a amuzat şi fascinat
datorită pesajelor pragheze.
Night Train to
Lisbon
Acest film este o melodramă tipică,
inspirată după romanul elveţianului Pascal Mercier.
Profesorul elveţian din Berna Raimund
Gregorius (Jeremy Irons) salvează de la sinucidere o tânără şi o ia cu el la
clasă. Tânăra pleacă, dar îi rămâne pardesiul în care Raimund găseşte o carte
scrisă de un anume Amedeu de Prado care îl impresionează foarte tare. Încearcă
să dea de tânără, dar nu o găseşte, din filele cărţii cade un bilet pentru un
tren de noapte spre Lisabona. Raimund pleacă precipitat spre Lisabona cu
biletul tinerei pe care n-o găseşte în gară. La Lisabona ajunge la
locuinţa medicului scriitor Amedeu de Prado şi este întâmpinat de sora
medicului, Adriana (Charlotte Rampling). Raimund află că Amedeu a murit de
anevrism cranian chiar în ziua Revoluţiei Garoafelor din 25 aprilie 1974 şi că
micul volum a fost făcut prin eforturile surorii sale într-o ediţie limitată. O
cunoaşte pe oftalmoloaga Mariana (Martina Gedeck) care îi face o pereche de ochelari
noi, nepoata lui Joao Eca (Tom Courtenay), un fost opozant al regimului
Salazar, căruia securitatea portugheză PIDE i-a făcut praf degetele mâinilor.
Apoi ajunge la prietenul din adolescenţă Jorge O'Kelly (Bruno Ganz), ajuns
farmacist cu farmacie din banii familiei Prado, care era un renumit
opozant al regimului Salazar. Între Jorge şi Amedeu stă profesoara militantă
Estefania (Lina Olin la maturitate) pe care o iubesc amândoi. Estefania este
salvată şi dusă în Spania de Amedeu cu ajutorul lui Mendes, şef PIDE, salvat de
medicul Amedeu, atunci când este molestat de mulţime. Raimund află continuarea
poveştii de la Estefania stabilită la Salamanca, în Spania.
Finalmente Raimund se pregăteşte să
părăsească Lisabona, dar Mariana îl roagă să rămână şi aşa se termină filmul,
poate a rămas, poate nu. Frumoasă melodramă cu actori foarte buni, cu
poveşti cu securitatea portugheză, scelerată ca toate securităţile
dictaturilor!
Gara din Lisabona (Lişboa) mi-a trezit o
grămadă de nostalgii. Am ajuns acolo în 2001, după o noapte teribilă în trenul
Madrid-Lisabona. Este o gară veche, asemănătoare celei din Piteşti, care azi a
juns moloz, au dărâmat-o, monument istoric din 1872!
Vi le recomand, merită să le vizionaţi!
RăspundețiȘtergereJoe, n-am inteles, lamureste-ma: care gara a ajuns moloz, cea din Lisabona sau cea din Pitesti? :))
După cum spun în text, am ajuns la Lisabona cu trenul în 2001. Nui ştiu ce mai este cu ea, am revăzut-o acum în film!
RăspundețiȘtergereGara din Piteşti trece modernizare şi este moloz în acest moment!
Pacat de aceasta cladire din Pitesti. Apropo, dar filmele norvegiene nu-ti plac?
RăspundețiȘtergere