Cărţi de vacanţă 4 Miracolul revoluţiei de Stelian Tănase

Această carte este dedicată miracolului întâmplat în 1989 soldat cu prăbuşirea comunismului în Europa de Est. 

Stelian Tănase face o retrospectivă pe ţări a evoluţiei comunismului în lagărul socialist în deceniul 9.

Începe cu URSS unde vechea gardă conservatoare care-şi începuse activitatea în anii marilor epurări din anii 1937-38 începe să dispară fizic.

Leonid Brejnev, autorul doctrinei suveranităţii limitate, cel care zdrobise Primăvara de la Praga în 1968 moare şi este înlocuit de Iurii Andropov, ambasadorul sovietic de la Revoluţia maghiară din 1956 şi şeful KGB. Şi el nu apucă nici doi ani şi moare fiind înlocuit de Cerneneko care se duce şi el spre cele veşnice.

În locul acestor bătrâni decrepiţi în fruntea PCUS apare Mihail Gorbaciov, un om tânăr pe atunci, care se deosebeşte fundamental de antecesori. El refuză intervenţionismul armatei URSS în treburile celorlalte ţări comuniste şi dă semnalul care duce la prăbuşirea acestor regimuri în speranţa unei reformări a comunismului cu perestroika şi glaznosti. Atitudinea acestui comunist, complet deosebit de modelul stalinist dă semnalul care conduce la miracolul din 1989.

Dar totul începe cu vreo 7 ani înainte de instalarea lui Gorbaciov. În 1978 la Vatican este înscăunat Papa Woitila, Ioan Paul al II-lea, un polonez. Acesta este semnalul care declanşează criza poloneză, care conduce la Solidarnosc, sindicatul liber polonez, care contestă regimul şi establishmentul comunist. Se declară legea marţială în 1981, Solidarnosc este interzis, iar generalul Jariuzelski preia puterea. Suntem încă în vremea lui Brejnev, care n-are curajul intervenţiei armate sovietice şi-l pune pe Jaruzelski să declare legea marţială. O intervenţie rusească ar fi fost catastrofală  cu un posibil război de gherile şi replici ale armatei poloneze. 

Mai este şi prezidenţiatul american al lui Reagan care denumeşte URSS ca imperiul răului şi declanşează Iniţiativa de Defensivă Strategică (SDI), care pune ursul bolşevic în imposibilitatea de a ţine pasul cu această noutate strategică. Toate aceste premise coroborate vor conduce la miracolul anului 1989. 

Stelian Tănase ia pe rând fiecare ţară cu specificul ei.

Polonia este cea mai activă şi importantă în prăbuşirea comunismului.

Cehoslovacia este normalizată şi este condusă de stalinistul Husak.

Ungaria lui Janos Kadar a experimentat cu succes gulash comunismul care aduce ungurilor prosperitate şi o anumită cooperaree cu regimul.

RDG este sub conducerea altui stalinist Honecker. RDG este o gogoriţă inventată de bolşevici, este trofeul de război, o halcă de Germanie comunistă. Aici STASI, securitatea germană este cea mai eficientă.

Bulgaria îl are pe Jivkov care se adaptează cu fiecare lider sovietic. Jivkov este în fruntea comuniştilor bulgari din vremea lui Hruşciov, din 1954!

În Albania a murit Enver Hodja, dar urmaşul Ramiz Alia  continuă izolaţionismul albanez. 

În Iugoslavia Tito moare în 1980. Urmaşii lui încearcă să păstreze unitatea acestei republici federale, dar liderul sârbilor, Miloşevici alege confruntarea etnică şi după prăbuşirea comunismului în estul Europei, Iugoslavia se sparge în bucăţi. Doar frica de sovietici îi mai ţinea împreună. 

În fine ultimul lider comunist este Ceauşescu care transformă Revoluţia română într-o înfruntare sângeroasă.

Acum privind retrospectiv după 23 de ani cine mai sunt liderii care au condus această revoluţie anticomunistă?

Gorbaciov după spargerea în bucăţi a Uniunii Sovietice a devenit un particular care este invitat la conferinţe.

Lech Walesa a fost un preşedinte controversat al Poloniei şi acum trăieşte în anonimitate.

RDG s-a unificat cu Germania de vest şi Cancelarul Germaniei este o estică Angela Merkel.

Cehoslovacia s-a destrămat în Cehia şi Slovacia, Havel, primul preşedinte al Cehoslovaciei  libere de comunism a murit de câţiva ani. Slovacia a adoptat şi ea moneda Euro.

În Ungaria mai este în fruntea ei unul din liderii schimbării, tânărul pe atunci Viktor Orban.

În Bulgaria protagoniştii schimbării lui Jivkov sunt demult istorie.

În Albania este un guvern necomunist ţara a început să trăiască mai bine.

Iugoslavia este o amintire, Miloşevici a murit în puşcăria Curţii Internaţionale de Justiţie.  Slovenia este cea mai prosperă ţară fostă comunistă, Croaţia tocmai intră în UE, Bosnia Herţegovina s-a pacificat dar nu se ştie cât, Muntenegru are Euro ca monedă, Macedonia are probleme cu numele ei cu Grecia şi a apărut şi o ţară nouă Kosovo, dominată de etnicii albanezi, iar Serbia vrea să facă pace cu trecurtul şi să adere la UE. 

Şi acum şi România! 

Cel care ne-a anunţat căderea lui Ceauşescu, poetul Mircea Dinescu este un prosper om de afaceri, Ion Caramitru este directorul Teatrului Naţional.

Omul care a pus mâna pe putere şi a declanşat groaznicele evenimente în vara lui 1990, Ion Iliescu a fost de trei preşedinte şi acum este un particular, onorific preşedinte al PSD, urmaşul FSN-agentură KGB!

Cu tristeţe am constatat că liderii produşi de România care au adus-o  în NATO şi UE sunt mai mult sau mai puţin copii ale lui Ceauşescu!

Iliescu, fost activist de partid a folosit aceleaşi metode cu Ceauşescu în 1990 pentru a reprima opoziţia. 

Constantinescu, un autentic democrat, a avut şi el marota de important lider regional în zona de sud est cum pretindea şi Ceauşescu. 

Copia cea mai sinistră este Băsescu. El a avut nemernicia să se declare admirator al lui, cică al primilor săi 10 ani! A vrut şi el să fie un tiran luminat şi a naufragiat ca un dictator de carton, cu rictusul său hlizit şi cu mefienţa tipic ceauşistă faţă de popor!

Revoluţia a fost un miracol, au fost victime şi martiri, azi o ducem infinit mai bine decât în iunie 1989, ultimul meu concediu la Marea Neagră pe bilet de sindicat. 

Între timp am petrecut şi m-am pe malul tuturor mărilor calde şi a oceanului care mărgineşte Europa. Am fost în Grecia, Turcia, Italia Franţa, Croaţia, Slovenia, Spania şi Portugalia. Dragii mei merită, să mergi la mările calde ale Mediteranei!

Cine uită viaţa disperată din ultimii ani ai dictaturii comuniste şi are nostalgia acelor ani, fie a uitat, fie este prost sau poate chiar ticălos!

P.S. Ce mă enervează la cărţile lui Stelian Tănase este superficialitatea documentării. La cărţi de istorie czum este aceasta sunt de neacceptat chiar dacă s-ar putea să fie de vină formaţia mea inginerească. Este adevărat că atunci internetul nu exista atunci când a fost înscrisă cartea. De exemplu  tot repetă de invazia sovietică şi a pactului de la Vrşovia în 21-22 august 1968, ori invazia s-a produs în noaptea de 20 spre 21 august 1968. Culmea că vorbeşte de mitingul lui Ceauşescu din 21 august, dar o ţine cu al lui, 21-22, probabil că se gândeşte la prăbuşirea lui Ceauşescu din 1989!