Nostalgia de Mircea Cărtărescu

Anul acesta Editura Humanitas a reeditat acest volum de Mircea Cărtărescu cu prilejul a 20 de ani de la prima ediţie a cărţii.

Este un volum de povestiri, nuvele. Impresia mea este că cele două povestiri - nuvele consistente ale cărţii ar conţine punctul de pornire al ciclului de romane "Orbitor".

Eu am citit cartea împrumutată de la Biblioteca Judeţeană şi are defectele cărţilor din acea vreme, fiind foarte prost legată, prima pagină din povestirea REM lipseşte. În imagine puteţi vedea coperta cărţii citite de mine! 

Prima povestire din acest volum, Ruletistul este într-un stil realist despre acel joc extrem de periculos numit Ruleta Rusească, în care un jucător, primeşte un revolver cu butoi în care se află un glonte. El şi-l îndreaptă spre cap şi trage. Dacă nu are noroc creierii împroaşcă de jur împrejur. 

Ruletistul lui Cărtărescu are un noroc diabolic şi forţează norocul, folosind pe rând 2 până la 5 gloanţe. Se pregăteşte pentru o finală când toate cele 6 orificii ale butoiului revolverului sunt pline de gloanţe! Norocul său este că în momentul concursului are loc un cutremur şi ruletistul scapă nevătămat, dar moare de inimă, ameninţat de un infractor cu un revolver fără gloanţe!

A doua povestire este Mendebilul. Aflu că fiica din clasa a VII-a a unui prieten a studiat această povestire, deci Cărtărescu este deja un autor canonic în sistemul şcolar. 

Mendebilul conţine amintiri din prima copilărie a autorului de pe Şoseaua Ştefan cel Mare. Spre final povestirea, simpatică alunecă spre fantastic.

Însă următoarele două povestiri Gemenii şi mai ales REM sunt în esenţă fantastice. În ele amintiri din copilărie şi adolescenţă ale lui Cărtărescu amestecate cu tot felul de fantasmagorii care fac aceste nuvele extrem de greu de citit. Întâlneşti amintiri care sunt şi pentru mine comune cu autorul care este mai tânăr cu 7 ani, dar se amintesc mai ales de titluri de filme. Filmul era o chestie extrem de populară în vremea anilor 50-60-70. În anii 80 filmele occidentale nu se mai difuzează şi lumea trece pe videocasete.  Am înţeles de ce mulţi declară pe Cărtărescu ca un autor dificil de citit în ciclul Orbitor. Şi aici amestecul de amintiri şi de vertijuri fantastice. 

Ultima povestire din Epilog este Arhitectul, care după mine este cea mai simpatică şi amuzantă, cu toată că ea alunecă spre fantastic în final. Ideea este că arhitectul Emil Popescu, proiectant de fabrici de ulei  îşi cumpără din economiile lui şi ale soţiei Elena o Dacie de culoarea crem. În loc să înveţe să o conducă el devine un maniac al claxonului. Cumpără finalmente o orgă claxon cu care începe să compună melodii cu care îşi farmecă vecinii, apoi compoziţiile recreează întreaga muzică universală care uimeşte şi atrage pe toţi. Finalul este fulminant, muzica lui devine galactică şi înlocuieşte întreaga galaxie.

Interesant şi obositor la lectură Mircea Cărtărescu!