Doamna Tatiana Niculescu continuă seria de
biografii romanțate cu cea a lui Mihail Sebastian. Născut Iosef Hechter la
Brăila în 1907 absolvă liceul și ia bacalaureatul cu șef de comisie,
concitadinul și filosoful Nae Ionescu. Nae Ionescu este unul dintre cei mai
controversați intelectuali interbelici. Cei mai mari intelectuali români ai
perioadei sunt emuli ai lui Nae Ionescu. Și aici îi includem pe Mircea Eliade,
Emil Cioran, Constantin Noica și ...Mihail Sebastian. După terminarea liceului
Mihail Sebastian urmează cursurile facultății de drept din București, dar nu
are posibilități să stea în București. Devine jurnalist la Cuvântul lui Nae
Ionescu. Se apucă să scrie, romane și piese de teatru. După mine este ultimul
dramaturg român important. Scrie Jocul de-a vacanța dedicat lui Leny Caler,
actrița de care era îndrăgostit. Are probleme privind erosul. Pleacă la Paris
să facă un doctorat, dar nu poate finaliza că nu mai are resurse financiare.
Devine foarte apropiat de Mircea Eliade și de Camil Petrescu, ambii însă
antisemiți, Eliade apropiat de Legiune. Dar viața culturală și socială a
României interbelice era dominată de puseurile antisemite. Mihail Sebastian
suferă în urma atacurilor fizice și jurnalistice. Constată că Nae Ionescu se apropie
prea tare de Legiune și Corneliu Codreanu, dar rămâne la Cuvântul. Scrie romanul De două mii de ani și îi
cere lui Nae Ionescu o prefață. Cartea este dedicată condiției evreilor în
România și Ionescu este iritat că apare în roman sub numele Ghiță Blidaru și
scrie o prefață antisemită, care determină pe Sebastian să scrie Cum am
devenit huligan. Multe din informațiile cărții provin în principal din Jurnalul scriitorului apărut după 1990.
El descrie atmosfera irespirabilă a antisemitismului românesc, care este o
rușine și o pată. La finalul anilor 30 apar și legile rasiale, Sebastian predă
la o școală evreiască, însă pogromurile și lagărele din Transnistria pătează
istoria României în vremea războiului. Se apropie de comuniști, scrie un
articol Armata Roșie vine în ziarul ilegal România
liberă. După august 1944 este jurnalist al România liberă, dar este scârbit
de nivelul comuniștilor români și demisionează.
În timpul războiului scrie piesa Steaua fără nume care se joacă cu mare
succes la Alhambra cu un pseudonim, din cauza prigoanei rasiale. Ultima piesă a
lui Sebastian Ultima oră se pune în scenă după moartea
dramaturgului. Aceasta survine în 1945, Sebastian fiind călcat de un camion.
Piesa lui Sebastian este un subiect de actualitate azi, când mari bogătași și
afaceriști sunt corupți.
Cartea este bine scrisă și este o
alternativă la Jurnal și la alte cărți despre Sebastian.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu