Voci la distanță de Gabriela Adameșteanu

Acest roman este în ciclul de romane care au pe Letiția Branea personajul principal. Romanele care au precedat pe acesta sunt:

Drumul egal al fiecărei zile 

Provizorat

Fontana di Trevi

Primul dintre ele Drumul egal al fiecărei zile este apărut undeva prin anii 70 și apoi următorul Provizorat să apară prin anii 90. Ele conțin elemente autobiografice. Primul este despre copilărie, adolescența în Pitești. Următorul este despre debutul scriitoarei Letiția Branea a căsătoriei cu Petru Arcan, literat bine înfipt la Universitate și a amorului interzis cu un coleg. 

Fontana di Trevi revine cumva în actualitatea postcomunistă românească. Letiția Branea, emigrată pe urmele soțului revine în țară să-și revendice averea pierdută a familiei.

În fine în romanul de față Voci la distanță, Letiția Branea lasă locul prietenei sale din țară doctorița Anda Burcea și este romanul vârstei scriitoarei. Este unul din cele mai bune romane de actualitate ale României. 

Gabriela Adameșteanu obține un succes fulgurant cu Dimineața pierdută apărut în anii 80. Este romanul României burgheze interbelice și cea din Belle Epoque. 

Gabriela Adameșteanu este cred că descendenta cea mai calificată a romancierei Hortensiei Papadat Bengescu. Dacă HBP se ocup în romanele ei interbelice de aristocrația românească, Gabriela Adameșteanu este romanciera clasei medii românești, burghezia din perioada precomunistă, comunistă și postcomunistă.

Am citit cu imensă plăcere acest roman care este romanul celor de vârsta mea, romanul bătrâneții, a celor născuții în anii 40 ai secolului XX. Alături de Marin Preda Gabriela Adameșteanu are un dar rar, acela al povestitorului, al scrisului autentic și pregnant al realității. 

Cum am spus mai sus, romanul nu o  mai are pe Letiția Branea în centru, ci o altă femeie cu care aceasta se împrietenește cu ocazia drumurilor făcute în România pentru recuperarea unor proprietăți ale familiei. 

Anda Burcea este fiica doctorului chirurg Dragomir. Bunica ei este Monique adusă din Franța de bunicul Andei, aflat la un stagiu în Franța prin epoca interbelică. Tatăl Andei este un oltean crescut într-o familie simplă, care ambițios ajunge medic, elev al bunicului matern al a Andei. Anda are un frate geamăn, Andu, care dispare misterios undeva prin finalul anilor 60. Nu se știe ce s-a întâmplat cu el a traversat Dunărea, a murit sub gloanțele grănicerilor? Fiica Andei, Delia ajuns medic geriatru în Franța, găsește internat  la spitalul la care lucrează pe un domn homosexual Alex Dragomir, dar nu este clar dacă este fratele mamei sale. 

În rest romanul este romanul unei familii de intelectuali în comunism și după și acum în anii Covidului și al amenințării invaziei ruse în Ucraina. Datorită emigrației masive, cam toți avem rude plecate din România, cum am și eu două nepoate stabilite în Marea Britanie.

Romanul trezește un sentiment de duioșie, am îmbătrânit, avem boli.  Să ajungi la spital este un mare risc, tratamentul bolnavilor este sub orice critică din partea asistentelor și a infirmierelor. Este cazul întâlnit și de un prieten care s-a confruntat cu acest fenomen de puțin timp la unul din mariel spitale din București, spre diferență de spitalul de bătrâni de la Ștefănești Argeș. De la 70 de ani oamenii încep să moară, este speranța de viață din România, lucru pe care l-am verificat eu însumi, oameni apropiați mie au plecat dintre noi la această vârstă.

Voci la distanță este o nouă reușită a celei mai importante romanciere a momentului.