Theodoros de Mircea Cărtărescu

Am fost curios când a apărut ultimul roman a lui Mircea Cărtărescu să-l cmpăr ca să-l citesc. Este un roman apărut la Humanitas în condiții deosebite  și costă mult, 100 de lei! Este și un roman gros, de 620 de pagini. L-am procurat ulterior prin Libris doar cu 76 de lei.

L-am citit cu interes și plăcere și după ce am încheiat lectura am reluat unele opinii ale unor critici literari privind romanul. Unele erau entuziaste ca în Observator cultural sau mai reticente, dacă nu critice din România Literară. Împărtășesc unele opinii pozitive, cât și am reticențe față de roman. 

Este un roman de aventuri de dimensiunea unuia ca Toate pânzele sus al lui Radu Tudoran, dar și unele romane istorice privind epoca fanariotă și începuturile modernității românești.

Mircea Cărtărescu pornește de la o scrisoare a lui Ion Ghica către Vasile Alecsandri care vede o asemănare între împăratul Tewodros al II al Etiopiei și unei slugi de a lui Ghica de la curtea din Ghergani, conac pe lângă care trecem cu trenul în drum spre București de la Pitești. 

De aici Cărtărescu construiește un roman de aventuri biografic ficțional al personajului Tudor de la curtea lui Ion Ghica. Acesta este fiul unui ișlicar și al unei slujnice grecoaice, Sofiana.

Romanul este scris la persoana a II-a, mod mai complicat, dar aflăm în final că este opera arhanghelilor care veghează asupra personajului central al romanului. Acest este fundamental un om rău, diabolic. Ajunge la curtea de la București pe post de ajutor de umplut ciubucele boierilor. Crescând ajunge un bărbat puternic care se încurcă cu haiducii lui Iancu Jianu. Dar atunci o vede și rămâne etern îndrăgostit de Stamatina, fiice voievodului Dimitrie Ghica. 

Ca să scape de urmărirea poterelor Agiei trece Dunărea și ajunge în arhipelagul Egeei, unde devine sub numele Theodoros, alături de prietenii lui, tătarul Ghiuner și pictorul zugrav Sisoie pirați foarte periculoși. 

Theodoros dă într-o insula de familia lui Ghica cu fetele lui, incluzând-o pe frumoasa Stamatina. Ea respinge avansurile lui Theodoros pentru că este vrăjită de un Zburător. Și așa legenda Zburătorului lui Ion Heliade Rădulescu pătrunde în roman combinată cu Luceafărul eminescian,

Theodoros îi scrie aventurile din insule mamei, mințind că ar fi un negustor de succes. Este prins de turci, bătut și chinuit și trimis în Samos, unde beiul Ion Ghica se ocupa de stârpit pirații, și acesta îl face scăpat.

Ei caută în insule după denumire literele ce alcătuiesc numele Savaoth al lui Dumnezeu la evrei, după sfaturile unui bătrân telal evreu. Ultima literă H din insula Hydra îl îndrumă pe Theodoros către Aksum în Etiopia. Ei bine, se știe că toți împărații Etiopiei s-ar trage, conform legendei din Menelik, fiul regelui Solomon și a reginei din Saba. Cărtărescu descrie povestea pe larg povestea biblică și apoi ficțiunea că Chivotul Legământului, piesă legendară a puterii date evreilor de Dumnezeu. Acesta era o ladă de lemn de salcâm, acoperită cu aur și cu un capac pe care erau doi heruvimi de aur cu aripile acoperind capacul. În Chivot s-ar fi aflat Tablele Legii în piatră scrise de Dumnezeu și date lui Moise, mana cu care s-au hrănit evrei în pustie și bastonul lui Aaron care a înflorit și a dat fructe de migdal. Acesta este subiectul filmului lui Spielberg, Riders of the Lost Ark cu Harrison Ford în rolul principal. În roman s-ar afla undeva în Etiopia.

În Etiopia se atașează de un descendent al familiei imperiale, a cărui mamă vinde leacuri contra limbricilor. Îl omoară pe acesta și îi ia locul. Devine cu ajutorul englezilor un comandant de oști care îi învinge pe toți și ajunge împărat al Etiopiei sub numele Tewodros al II-lea, înlăturând pe Iohannis la III. Cărtărescu nu scapă prilejul să-i scrie așa numele, după actualul președinte. În Wikipedia este cu grafia Yohannes al III-lea. 

Devine un dictator sângeros, care omoară fără socoteală, închizând la ocnă și pe misionarii străini, în special englezi. Ceea ce declanșează riposta engleză și o armată condusă de Robert Napier, ulterior baron de Magdala, după numele capitalei Etiopiei îl învinge. Tewodros se sinucide cu pistolul dat de regina Victoria. 

Dar finalul romanului este Judecata de Apoi a lui Tudor - Theodoros - Tewodros făcută sub supravegherea lui Dumnezeu. 

Romancierul are un moment de mare ironie când scrie mamei Sofiana despre poezia care este traficată în Arhipelag, ca și cum ar fi marfă de contrabandă. 

Romanul este olfactiv descriind duhorile Bucureștiului și ale Dâmboviței, sau prin temnițe. Sunt descrieri dure ale unor bătălii cu creieri și mațe scoase.

Mi s-au părut cam excesive dedarea la preacurvie, la împreunări păcătoase. 

De asemenea mi s-a părut cam iritant și ciudat uzul drogurilor, afionul - opiul la boierii valahi. De asemenea și faptul că inclusiv românii simpli s-ar fi dedat la droguri rezultate din cânepă. Am copilărit în Ardeal unde cânepa era ceva obișnuit, toți aveau în curte tocători, dar era folosit fuiorul ca element textil. Poate unii băieți mai fumau frunze de cânepă, dar și de porumb. Nicio legătură cu drogatul!

Scriitorul folosește în exces un limbaj arhaizant ca să sune că începutul secolului XIX. Preferam limbajul contemporan.

Una peste alta a ieșit un roman reușit și interesant.