DE CE ESTE ROMÂNIA ASTFEL? Coordonat de Vintilă Mihăilescu

Am terminat de citit un foarte interesant volum De ce este România astfel? Avatarurile excepţionalismului românesc - coordonat de Vintilă Mihăilescu. Este un volum compus din mai multe contribuţii care încearcă să fie un răspuns la incitantul eseu De ce este România altfel? de Lucian Boia. 

Volumul respectiv a trezit extrem de multe reacţii favorabile şi nefavorabile. Eu însumi l-am întrebat pe istoricul Daniel Barbu, pe vremea când era liberal ce opinează despre această carte şi Barbu a replicat cu pizmă şi suficienţă că Boia scrie prea mult.

Oricum cartea lui Boia a trezit foarte multe comentarii şi în volumul de faţă sunt publicate cele ale lui Bogdan Murgescu, Cristian Ghinea, Daniel Dăianu, Vintilă Mihăilescu, Mircea Vasilescu şi Paul Cernat. Mărturisesc că mie mi-a plăcut intervenţia ultimului, care subliniază că eseul este mai mult o mitologizare a defectelor româneşti, a unuia care şi-a făcut un ţel în a dărâma miturile istoriei româneşti. 

Şi Vintilă Mihăilescu apelează la mai mulţi sociologi, antropologi, experţi în ştiinţe politice acre analizează mai multe faţete ale românismului enunţate şi de Boia. 

De fapt întregul volum demontează ideea unui excepţionalism românesc. O singură naţiune se bazează pe excepţionalism cea americană care pune înaintea neamului domnia legii, care fondează naţiunea americană, nu o anume apartenenţă etnică.

Sunt analizate biserica ortodoxă română (BOR) şi problemele ei care o împiedică să se modernizeze, mitul ţăranului român, geografia României. Aici este invocat Cioran care spune cu a anume dreptate că România este mai mult geografie, decât istorie, ţinând cont de multele secole de existenţă separată a celor trei principate româneşti. Transilvania are specificitatea ei aparţinând atât Regatului Ungariei cât mai ales Imperiul Habsburgic, deci Europei Centrale, pe când Moldova şi Valahia -Ţara Românească au fost în imperiul Otoman, mai ales în perioada fanariotă.

Aş mai sublinia două articole interesante legate de naţional comunism al lui Emanuel Copilaş şi capitalismul post comunist aparţinând lui Cătălin Augustin Stoica.

De fapt toate aceste contribuţii arată că România nu este o excepţie, a trecut şi trece prin faze istorice asemănătoare, mai ales cu vecinii noştri balcanici. 

Cartea are multe contribuţii foarte seci şi în limbajul specific al sociologiei care o fac câteodată dificilă la lectură, dar rămâne pasionantă pentru că ridică multe din problemele care ne frământă şi încearcă să le analizeze şi explice.