Această carte interesantă este rezultatul
corespondenței dintre universitara Elisabeth de Fontenay și filosoful Alain
Finkielkraut. Doamna de Fontenay este născută în 1934 și Finkielkraut este
congener cu mine, născut în 1949. Elisabeth de Fontenay este de stânga,
prezentând opiniile progresismului actual, al corectitudinii politice, iar
Alain Finkielkraut are opinii de dreapta. Este întrucâtva paradoxal pentru că
Finkielkraut este unul din noi filosofi apăruți după Mai 68, o revoluție a
tinerilor francezi care se luptau cu îmburghezirea. Eventual acești noi
filosofi au migrat spre dreapta, spre opinii conservatoare.
Finkielkraut este acuzat de
intelectualitate franceză că ar fi apropiat de Le Pen, de dreapta extremă. El
este însă îngrozit aș spune de ofensiva progresismului. Acest curent a apărut
după prăbușirea comunismului și ideilor marxiste. Promotorii acestor idei s-au
reorientat. Muncitorii de azi sunt acum conservatori, de dreapta, asta se
observă mai ales în America. Așa că obiectivul acestor neomarxiști sunt
minoritățile, sexuale, religioase, etc. Problema este foarte sensibilă în
Franța unde există o minoritate musulmană, extrem de agresivă, cu
atitudini antisemite. De aceea Finkielkraut care se proclamă francez și evreu
este foarte preocupat. Elisabeth de Fontenay prezintă toate reflexele unei
stângi progresiste, care ignoră pericolele care au apărut cu o atitudine
pozitivă față de musulmanii din Franța, a emigranților care au devenit
teroriști, problemă preocupantă cu evenimente din 2015 -2017 când aceste opinii
au fost cuprinse în carte. Totuși Elisabeth de Fontenay recunoaște că a ignora
aceste probleme nu este în regulă și nu este de acord cu etichetarea lui Alain
Finkielkraut ca fiind un adept al Le Pen este eronată.
Schimbul de opinii s-a desfășurat prin
scrisori, e-mailuri, probabil, sau chiar scrisori clasice pe un teren minat de
aceste idei progresiste.
Toate aceste dispute sunt expuse în România Literară, iar opiniile
progresiste le regăsesc în Observator cultural. Sunt un adversar al acestor
idei progresiste și ader la părerile lui Alain Finkielkraut.
Draga Joe,
RăspundețiȘtergereinca o lectura interesanta. Problema mea cu acesti progresisti , sunt doua!
1. Sint EXTREM de vocali si chiar agresivi in dezbateri si cereri
2. daca socialismul sau marxismul s-a adresat unei mase foarte largi cu un rol economico-social esential in societate acesti progresisti vorbesc in numele unor minoritati, care toate la un loc tot o minoritate ramin si multe din cererile lor sunt de fapt absurde, (incepem cu discriminarea pozitiva care nu are ce cauta intr-un stat democratic). Exemplu : locurile la facultati. Eu inteleg sa suporti minoritatile la facultate material, daca nu au posibilitati pentru ca vin dintr-o comunitate care vreme indelungata a fost economic dezavantajata. Dar pentru asta trebuie sa dovedeasca ca sunt de facultate. Sa dea admitere si sa-si ia examenele.
Multi, foarte multi traiesc in ghetouri nationale, prima generatie nu invata limba, nu are slujbe si cresc si copii tot asa. Cine nu munceste , nu maninca. Scurt! Discutia asta cu integrarea a inceput sa ma enerveze. Pentru integrare trebuie ambele parti sa conlucreze: si cel ce vine si cel care il primeste la el acasa. Eu as face o lege mai ales in Germania: cine dupa trei ani de la venitul in tara nu are o slujba nu mai primeste ajutor de la stat chiar daca are 100 de copii dupa el si daca dupa 5 ani inca nu are job, zboara afara cu tot neamul.
Opinez ca socialismul sau marxismul nu ofera solutii problemei complexe a integrarii "minoritatilor" care sunt in fapt intr-o crestere galopanta!
Ștergere