joi, 1 martie 2018

Jurnal îngheţat de joi 1 martie

Azi am avut zi de mers la Bucureşti.
A fost cea mai rece noapte din acest an, temperaturile azi dimineaţă pe la 7.30 se situau la pe la -14, -
16 grade Celsius!

Trenul a venit de la Craiova cu 10 minute întârziere, că doar e zăpadă cum n-a fost toată iarna. 

Era un soare strălucitor, cu dinţi că doar a început primăvara. Drumul spre Bucureşti a fost plăcut lejer şi cald, afară totul este acoperit cu zăpada alb strălucitoare care a ascuns mizeriile. Astea-s vremile cele mai plăcute, când este zăpadă sau în miez de vară când totul este verde.

Pe drum citesc din Dilema veche. Tocmai a împlinit 25 de ani de existenţă şi redactorii se laudă că este cea mai longevivă revistă culturală, de după Revoluţia din 89. 

Dosarul revistei este extrem de interesant pentru că tratează despre complexele de inferioritate ale românilor. Sunt contribuţii interesante, cea a lui Daniel David de la Cluj, reia tezele din cartea sa  Psihologia poporului român. Plănuiesc să o cumpăr. Şi el şi ceilalţi vorbesc de complexele noastre de inferioritate, comparabil cu  americanii de exemplu. Asta în situaţia în care avem calităţi de inteligenţă/inventivitate comparabile cu cele ale vest europenilor sau americanilor. Avem o stimă de sine scăzută. De fapt toţi ne plângem că trăim într-o ţară de rahat din cauza concetăţenilor şi a politicienilor de parcă cei care ne fac să resimţim astea suntem din acelaşi aluat. Cred că au contat anii de frică şi teroare ai lui Dej şi minciuna sfruntată a "iepocii" Ceauşescu. Chiar unii au nostalgia acelor vremuri, inclusiv tineri care n-au trăit acele vremuri. Pe cei tineri nu-i poţi acuza decât pentru habarnism, dar cei mai în vârstă, congeneri îşi aduc aminte de stabilitatea unui loc de muncă şi faptul că erau mult mai tineri. 

Am, urcat pe podul Basarab să iau tramvaiul. Delăsare totală, şi scara rulantă şi liftul sunt defecte, vă imaginaţi ce spun călătorii la adresa doamnei Pandele Voluntari care închide şcolile dar nu este în stare să menţină în funcţiune nişte instalaţii absolut necesare. 

La AFI mă fâţâi prin Peek and Clopenburg, noul magazin şi merg la Starbucks să-mi iau cafeaua.

Merg la curs, dar surpriză! Sala este ocupată.
Dominic M., fost student, actualmente asistent prezintă un referat de doctorat. Se ocupă d
e accidente severe, lucru care a fost parte importantă şi în teza mea de acum 12 ani. După ce profesorul Prisecaru ia cuvântul, mă invită şi pe mine să am o opinie. Mă bucur că cercetările privind accidentele severe la CANDU continuă să preocupe.

După curs mă duc din nou la AFI să mă văd cu prietenul Cornel S.
De fapt vreau să-l sun pe Valeriu la New York  la smartfon pe WhatsApp.
Toţi trei am avut o studenţie comună, care ne-a legat mult, şi-mi stârneşte nostalgia tinereţii. Am avut baftă, am prins epoca desfăcutului de şurub de la jmatea anilor 60!

Acum fiecare e în locuri diferite, eu la Piteşti, Cornel la Bucureşti, iar Valeriu, hăt la 11000 de km la New York.
Dar tehnologia ne pune în comun şi ne vedem! Ieşim afară ca să putem vorbi. La Starbucks e plin de tinere de Mărţişor şi în final îi arăt lui Valeriu ce fete frumoase sunt în Bucureşti, unul din puţinele lucruri de calitate care se întâmplă aici la noi în România. 

Trenul pleacă la timp, este cald, termin Dilema veche, foiletez şi România Literară şi ajung cu puţin întârziere, dar am timp să ajung la concert.


6 comentarii:

  1. Ca liftul si scara rulanta erau defecte, naspa. Se mai intimpla, ghinion. Oare cine trebuia sa le repare? primaria? Doreii erau la bodega sau la munca adevarata in lumea larga?. A fost vreodata ceva care sa functioneze ceas pe aici? Omul sfinteste locul.Altfel, bravo, bravo. Zi geroasa, plina de evenimente.

    RăspundețiȘtergere
  2. Joe, pentru ca ai deschis discutia despre niste scari rulante din Bucuresti care nu mai merg, sa-ti mai adaug si eu o piesa la ”dosar”: cele doua lifturi de la pasajul subteran de la Piata Presei (cel de la capul tramvaiului 41) s-au defectat brusc in octombrie 2017. Dupa ce mersesera bine mersi 2-3 ani. Sa fie efectul ”Firea”? Aceasta persoana (ca sa evit alte substantive...) face totul praf! E buna doar ca sa trimita elevii aiurea acasa in timpul scolii si sa faca spectacole de strada costisitoare. Si se apropie de jumatatea mandatului, fara nici o realizare notabila! A, pardon, si-au facut niste companii ale primariei care sorb toti banii de la buget! Asta da realizare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. - În pasajul de la căpătul lui 41 au fot mulți ani spații comerciale; acum e o paragină întunecoasă unde intră oamenii să se...pe ziduri !
      - Pe 1 Martie termometrul meu de exterior (dar totuși apropiat de zid) arăta -19 oC, recordul acestei ierni ușoare.

      Ștergere
  3. "complexele noastre de inferioritate", "tara de rahat", sa fim seriosi,asa cum am vazut mai sus, "omul (si liderii...) sfintesc locul cu legi inteligente si implementate cu seriozitate, nu ocolite sau calcate in picioare de toti ignorantii si alte soiuri de lepre ariviste!

    RăspundețiȘtergere
  4. As spune nostalgii condimentate. Ceea ce se invata la altii este ceea ce la noi nu mai exista, respectul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Respectul pt lege se invata dar se si impune, ca sa existe certitudinea aplicarii legii!

      Ștergere