Hartmann şi Mendelssohn Bartoldy

În această seară personajul cel mai important a fost solista, doamna (în englezeşte se foloseşte Miss - domnişoara) Rebekka Hartmann, o violonistă germană absolut surprinzătoare. Ea cântă pe o vioară Stradivarius şi în pauză când m-am conversat cu această artistă deosebită, entuziasmat i-am spus că a contat şi vioara, dar important este virtuozul, ea mi-a relatat o anecdotă cu Jascha Heifetz,  o admiratoare era entuziasmată de instrument şi acesta s-a aplecat peste vioară şi a spus că n-aude nimic!

Rebekka Hartmann, Constantin Adrian Grigore şi Orchestra Filarmonicii Piteşti

Concertul din această seară a fost un program exclusiv Felix Mendelssohn Bartoldy.

Rebekka Hartmann

Programul s-a deschis cu Concertul pentru vioară şi orchestră în mi minor op. 64 cu violonista Rebekka Hartmann acompaniată de orchestra Filarmonicii Piteşti condusă de tânărul dirijor Constantin Adrian Grigore.

Mendelssohn a fost considerat un nou Mozart manifestându-se încă din copilărie. Cred că acest concert este prima capodoperă a romantismului în materie de concerte pentru vioară, confirmată şi de doamna Hartmann. Este un concert care are o muzică superbă, plină de dramatism şi apoi cu pasaje de mare voioşie. Ce a uimit asistenţa a fost energia debordantă a interpretării Rebekkăi Hartmann care a subliniat frumuseţea şi superbia acestei muzici în care partea solistică este foarte generoasă dar şi cu momente orchestrale unde strălucesc instrumentele de suflat. 

Interpretarea a fost aplaudată cu entuziasm de spectatori şi generoasă, violonista ne-a oferit un pasaj de Bach care l-a impresionat deosebit şi pe dirijor care a urmărit-o pe artistă. 

În parte a doua am audiat interpretarea Simfoniei a 5-a, op. 107 de Mendelssohn, numită şi Reforma.

Este un compoziţie muzicală dedicată unui important eveniment religios german aniversarea a 300 de ani a Confesiunii luterane de la Augsburg.

Muzica nu a fost terminată la timp şi nici nu a fost permisă interpretarea ei, se pare din cauza unor puseuri antisemite, cu toate că FM-B era botezat luteran.

Ea fost cântată mai târziu. 

De fapt credinţa în Dumnezeul creştin şi luteran l-a produs pe mare Bach şi iată că şi Mendelssohn dedică credinţei creştine o simfonie. 

Este o muzică sobră adaptată solemnităţii pe care o cere ritualul creştin.

Am avut în această primă zi de martie, cea mai rece din acest an o muzică care ne-a încălzit!