O excursie în Deltă

Poarta Apelor, Sarichioi

Am trăit o mare frustrare anul ăsta privind pescuitul şi m-am gândit că o excursie în Deltă mă va satisface cu pescăritul.

Aşa că la sugestia unui fost coleg de liceu am făcut o rezervare la pensiunea Poarta Apelor din Sarichioi pe malul lacului Razelm de pe 10 septembrie. Iniţial o gândisem ca o afacere exclusiv de pescari, dar Adriana nu văzuse Delta şi o verişoară îi promisese o ieşire acolo care nu s-a realizat. Aşa că a decis să vină şi ea cu noi.

Şi în dimineaţa zilei de 10 septembrie în Loganul amicului Ilie P. am pornit spre Deltă. De la Decatlon mi-am cumpărat un scaun de pescuit foarte solid faţă de cele anterioare, sper eu şi care a devenit scaunul favorit al Adrianei pe terasa vilei.

Am luat-o pe autostrada spre mare şi apoi am trecut podul la Cernavodă şi am intrat în Dobrogea. De la autostrada 2 am virat pe Autostrada 4 spre Tulcea din care sunt doar 10 km. Sper să ajungă şi la Tulcea? Vreau să spun că am avut o revelaţie pozitivă. Relieful dobrogean nu este plat,este vălurit şi cu dealuri, o rămăşiţă veche geologic. Câmpurile arătau exact ca în Germania din 1990 când am ajuns acolo! Se pare că agricultura care se face în Dobrogea este a unor firme străine spre temerea unora. Cred că este foarte important că terenul este lucrat, nu sunt ciulini şi locuri părăsite. Dar se face agricultură de înalt nivel, cu mijloace ultramoderne, tractoare de mare putere, sisteme de irigaţii. Am văzut de exemplu cultură de floarea soarelui verde, destinată nutreţurilor. M-aş bucura dacă modelul acesta s-ar răspândi peste tot în România. Este exact contrariul minciunilor CAP de pe vremuri unde mergeam să recoltăm porumbul în locul ţăranilor. Pentru că în sud în Argeş de exemplu este jale.

O altă surpriză au fost drumurile, sunt perfecte, inclusiv orice drum judeţean. Cei de acolo mi-au spus că asta a fost iniţiativa Elenei Udrea care a văzut potenţialul turistic al zonei. Oricum drumurile arată ca în vest, dar şi mai surprinzător sunt cum arată satele care au trotuare, sunt puse flori, marginea şoselei este cosită şi îngrijită la fel cum intri în Ungaria! Şi satele arată prosper, chiar dacă sunt şi case de oameni sărmani. Patronul pensiunii, Adrian Buhulea, de loc din Eforie Nord lăuda hărnicia localnicilor. Este o imagine pe care am văzut-o prin Ardealul săsesc sau prin Banat.

Pensiunea Poarta Apelor

Şi pensiunea a fost o surpriză plăcută. A fost construită de un om de televiziune şi vândută ulterior unui tip din Constanţa, pe care l-am văzut venind la pensiune o dată, tipul semăna izbitor cu Prigoană.

Am locuit într-un apartament. Eu şi Adriana am stat în garsoniera apartamentului cu baie separată care dădea în living room. Ilie şi ulterior Mitică O. care a venit marţi au stat în restul apartamentului care avea baia lor separată.

Condiţiile de cazare şi comportamentul gazdei, domnul Buhulea a fost peste aşteptări. Eu aveam aprehensiuni despre aceste pensiuni autohtone, după multe relatări în media care nu arătau entuziasm. Recunosc că sunt obişnuit cu pensiunea coanei Anastasia din Tasos, Skala Potamia.

Adrian Buhulea ne-a pus la dispoziţie toată pensiunea, eram şi singurii oaspeţi. Ne-a şi invitat la masă, făcuseră grătar, era din partea casei!

Babuşca

Doamna Buhulea pusese apă rece pe entuziasmul meu şi îmi spusese că în Razelm nu mai este peşte. Totuşi, incitat de Ilie am scos undiţa şi nişte momeală şi am dat în lac de pe ponton şi surpriză, era peşte! Am prins repede trei babuşti.

La pescuit

Luni dimineaţa am mâncat un mic dejun generos care a depăşit orice aşteptări la 20 de lei cu expreso inclus.

La canalul 5 peste care trecusem spre pensiune în apropiere de dealul dominat de cetatea Enisala aveam informaţii despre posibilitate pescuitului. Şi ne-am distrat toată ziua. Am prins zeci de babuşti, obleţi, roşioare. Nu am reuşit să păcălesc vreun răpitor care se pare că popula zona, doar un pescăruş tot voia să-mi smulgă peştişorul.

Recolta de la canalul 5

La pensiune am mâncat un borş de peşte, zeama separat şi apoi peştele fiert scos separat cu legume. Mai erau şi salată de icre. Credeam că asta este tot dar a venit cu un platou cu peşte prăjit, ce mai prânz pantagruelic la 35 de lei porţia.

Luna

A doua zi, marţi am mers la un loc de pescuit cu plată la Zebil pe lângă lacul Babadag, 
descoperit de Ilie pe internet şi spera să facem treabă. Ne-au luat 65 de lei pentru 24 de ore, dar nu am prins decât caraşi suficienţi de mari ca Ilie să-i cureţe şi să-i pună la congelator.

A apărut şi Mitică care era derutat de indicaţiile lui Ilie, date de un tip cum să ajungă din Babadag la Zebil pe canalul nostru de pescuit. Am ajuns după amiază la pensiune şi Ilie  pregătit un grătar generos.

Juvelnic de caraşi

Am stat pe terasă folosind confortul scaunelor de pescuit, Adriana şi am simpozionat cu vin alb rece admirând luna ce răsărise şi se oglindea în lac.

Se crapă de ziuă

La Gura Portiţei

Miercuri am pornit spre Jurilovca să traversăm Razelmul ca să ajungem la Gura Portiţei, unde lacul face legătură cu Marea Neagră. Mitică a găsit un lipovean care contra 25 de lei traversarea ne-a dus la locul cerut. Traversarea a fost interesantă pentru că parcă te aflai pe spinarea unui cal care mergea în galop sau cu un avion care trosneşte din încheieturi.

Marea la Gura Portiţei

Ilie fusese aici înainte de 1989 traversase cu bacul şi locul era pustiu, se făcea nudism. Acum era amenajat cu şezlonguri. Era şi hotel şi restaurant şi bar cu bere Heineken la 8 lei paharul.

Am oprit pe plajă, am intrat în marea agitată cu culoare verde murdar dată de apa Dunării.

Când beam berea, alături s-a aşezat domnul care era cu soţia pe plaja unde am stat. Era dl. Călin H. din Deva şi ne-a mărturisit că pleacă la Murighiol pentru o un periplu pe canale în Deltă. A fost norocul nostru că şi noi doream asta, să-i oferim Adriana posibilitatea să vadă frumuseţile Deltei.

Am mâncat scump la restaurant şi am revenit la Jurilovca plecând pe la ora 5. Surpriza a fost lacul foarte agitat, valurile băteau cu putere în barcă şi Adriana ca de obicei în astfel de situaţii a fost foarte agitată.

Enisala 

În drum spre pensiune am oprit la cetatea Enisala. Am luat bilete de 4 lei pentru pensionari şi am început vizita. Drumul până la cetate era la fel de bun ca celelalte. Cetatea era o fortificaţie pe acest deal care domina golful Mării Negre din care s-a format apoi lacul Razelm. Denumirea vine de la turcescul Ieni Sale. A fost pe rând cetatea Heraclea, cetate grecească şi ulterior în evul mediu prin secolul XII-XIII, cetate genoveză, vasală lui Mircea cel Bătrân şi ulterior la 1421 căzută în mâinile otomanilor. Şi-a pierdut importanţa strategică pe la 1500 când golful s-a închis. Cetatea a fostr subiectul unor cercetări arheologice iar turnul principal a fost refăcut ulterior prin anii 70.

Din nou la pescuit 

Ilie la pescuit

Joi dimineaţa am revenit la canalul cu plată. Eu şi Mitică am plecat devreme pe la 6 dimineaţa, dar peştele nu a tras. Doamna care ne-a luat taxa ne-a spus cât răpitor, ştiucă, biban şi şalău este acolo, am încercat fără succes! Aceeaşi caraşi  au tras ca să nu înjurăm. Surpriza a fost a lui Ilie care a scos un crap la 2,5-3 kg.

Ne-am întors din nou la pensiune unde am mâncat din nou peşte, Adrian Buhulea reuşise să facă rost de  şalău şi de somn şi am mâncat din nou enorm!

Murighiol - Uzlina

Gata pentru plimbarea în Deltă

Vineri dimineaţa ne-am îmbarcat în maşina lui Ilie şi am ajuns la Murighiol unde ne-am întâlnit cu familia H. Surpriza cu Murighiolul a fost totală. Din micul sat de pescari Murighiol a devenit centrul de turism în Deltă. Când am ajuns la cheiul unde se afla barca celui care ne plimba era un du-te vino de jipane cu bărci echipate pentru pescuit la ştiucă pentru că este acum sezonul. 

Sunt zeci de pensiuni dar şi complexe turistice precum  Puflene realizat cu fonduri europene unde PSD îşi ţine şedinţe naţionale. 

Pelicanul

Tânărul Adrian, proprietarul pensiunii a fost cel care ne-a plimbat cu barca, 50 de lei de persoană. Este un tânăr de 28 de ani vorbăreţ şi simpatic brunet cu ochi albaştri, probabil de la strămoşi slavi şi de fapt este ofiţer de marină, care urma să plece pe un vapor german de containere. Ne-a zis că are salariu la 4000 de euro, faţă de 2000 la Bosânceanu, patronul la ce a mai rămas din flota română.

Adrian şi alţi localnici ne-au spus că lacul Razelm este a lui Năstase (probabil amenajările piscicole ale lui Bittner), nordul Deltei este a lui Vântu, iar cabana de vânătoare care a aparţinut lui Ceauşescu a luat-o în stăpânire Victor Ponta!

Am plecat pe vechiul braţ Sfântul Gheorghe, şi la Uzlina am intrat pe canalul care ducea la lacurile Uzlina, Isăcel şi Isac. De fapt am mai făcut acum 10 ani această plimbare, la 35 de ani de la terminarea Energeticii. Adrian nea plimbat pe lacuri să fotografiem păsările Deltei, raţe, lebede, egrete, stârci. Am văzut un cocor cenuşiu. Şi am avut şansa să întâlnim şi doi pelicani. 

pe canale

https://youtu.be/8WJNU6N8fz8

Excursia cred că i-a plăcut mult Adrianei, noi pescari am mai ajuns în aceste locuri. 

Am mâncat la un restaurant din Murighiol, recomandat de Adrian, dar mâncarea a fost dezamăgitoare. 

pelicanul 

https://youtu.be/Y1yldRoI3lE

Am luat-o spre Tulcea unde la Malcoci, chiar lângă Tulcea se află o biserică germană aparţinând unei comunităţi de colonişti germani care au locuit aici. Din păcate nimeni nu o repară!

Ne-am întors prin Tulcea Zebil şi am făcut un grătar pentru că era ziua de naştere a lui Ilie şi un chef de adio.

La Mamaia

Sâmbăta Mitică a plecat devreme pentru că avea ceva urgenţe. Noi am plecat pe la 10 şi am ajuns la Mamaia. Ne-am oprit la plaja de la Butoaie cum îi zicea Ilie. Era chiar în apropiere de plaja Modern, unde acum 41 de ani am făcut probabil cea mai frumoasă vacanţă la mare. Era în timpul Olimpiadei de la Montreal din 1976, unde a star is born, Nadia Comăneci!

Şezlongul era 15 lei de persoană, deci cam cât dădeam noi la Skala Potamia, dar primeam şi două Caffe Frappe! Lumea părea de bună condiţie, lângă noi era un cuplu ea părea că seamănă cu o actriţă cunoscută, iar el aducea cu Adrian Sârbu, dar un pic mai tânăr, însă grizonat! Însă un tip cu accent de Moldova şi-a dat în petic şi îşi testa nişte boxe comandate prin smartfone.

Am pornit spre casă şi la Cernavodă am pozat centrala unde am făcut şi eu asistenţă tehnică. Adrian mi-a zis să nu pun poza pe blog că o să am necazuri, dar Ilie şugubăţ şi cinic a zis că mai bine pun una de la site-ul CNE. 

Am făcut şi o poză cu podul lui Saligny care aminteşte că am avut ingineri de mare valoare şi în România.

Şi aşa am făcut o excursie foarte plăcută!