miercuri, 31 mai 2017

Eveniment la Piteşti - Conferinţa lui Bădiliţă

În această după amiază de început de vară, 31 mai, 2017 la Biblioteca Judeţeană Argeş "Dinicu Golescu" am avut un oaspete excepţional. Şi nu mi-e jenă să folosesc comparative absolute. 
Cristian Bădiliţă şi Octavian Sachelarie
Cristian Bădiliţă este unul din savanţii umanişti de azi din România. Nu ştiu dacă este profesor pe undeva pe la noi, se pare că predă prin străinătate. Este un mare patrolog, şi biblist, un expert al istoriei religiilor, un traducător al Evangheliilor cât şi a Septuagintei. Dacă nu este profesor la noi, este o pierdere, conferinţele lui Cristian Bădiliţă sunt capodopere de retorică academică, pline de informaţii care parcă vin ca un tsunami peste auditori. Voi încerca să rezum această conferinţă care etalează o ştiinţă adâncă a culturii române şi europene, de o mare eleganţă a prezentării şi de o mare  bucurie a conferenţiarului de a-şi împărtăşi cunoaşterea cu ceilalţi.
Subiectul conferinţei a fost Jurnalul lui Mircea Eliade Pagini regăsite 1959-1962. Ele au fost descoperite de domnul Bădiliţă în apartamentul lui Eliade din Charles Dullin la Paris. Jurnalul apare şi într-un moment aniversar, se împlinesc 110 de ani de la naşterea lui Mircea Eliade. 

Dar Cristian Bădiliţă nu s-a rezumat doar la Eliade. În prolegomenele conferinţei ni s-a amintit că se împlinesc 160 de ani de la publicarea ediţiei princeps a poeziilor lui Baudelaire Fleurs du Mal şi 150 de ani de la moartea poetului. Poeziile lui Baudelaire cât şi procesul lui Baudelaire au făcut obiectul preocupărilor lui Bădiliţă. Aceste evenimente aniversare sunt celebrate în Franţa de autorităţi competente, lucru care nu se întâmplă la noi!

A amintit de volumele lui Vintilă Horia şi mi-a povestit cu prilejul autografului că este în posesia unui jurnal inedit al scriitorului pe care se străduieşte să-l publice.

Ocazia publicării jurnalului inedit al lui Eliade a fost şi de a ne reaminti de diaspora culturală excepţională de la Paris, care azi nu mai este decât o amintire. Relativ la Eliade a beneficiat de bunăvoinţa şi implicarea marelui cineast Paul Barbă Neagră care prin  intermediul soţiei i-a furnizat imagini inedite cât şi informaţii cu şi despre marii intelectuali români aflaţi la Paris. 

Pe mine mă leagă de subiectul conferinţei faptul că am locuit câtva timp pe Strada Mântuleasa,subiectul nuvelei eliadiene, că m-am bucurat de prietenia Conului Alecu Paleologu, care-şi amintea de perioada din timpul dinainte de război a lui Eliade, că unul din legatarii operei lui Eliade şi a altor intelectuali de excepţie de la Paris precum Stephane Loupasco este Basarab Nicolescu, cel mai strălucit elev al Liceului I. L. Caragiale, din Ploieşti al cărui alumn mă prenumăr şi eu, cunoscându-l din perioada studenţiei  bucureştene. 

Am mai avut ocazia să aflăm că naşul de cununie al lui Cristinel şi Mircea Eliade a fost Emil Cioran!

De fapt conferinţa lui Bădiliţă a fost un festin intelectual de care s-au bucurat puţinii auditori. Chiar am fost uimit să nu văd nişte doamne profesoare organizatoare a unui seminar Mircea Eliade. 


Oricum, domnul Octavian Sachelarie, directorul Bibliotecii ne-a oferit un eveniment cultural de excepţie, pe care am înţeles că se va relua şi la Teatrul Naţional din  Bucureşti, pentru că domnii Bădiliţă şi Ion Caramitru sunt prieteni şi au proiecte comune.

11 comentarii:

  1. big like. voi citi si eu cartea ca tot ai cumparat-o.

    RăspundețiȘtergere
  2. Stefan Marin31 mai 2017, 21:42

    Unde/cand ai stat, Joe, pe Mantuleasa?
    Acolo am copilarit si tot acolo am urmat primele patru clase, la scoala pe care au demolat-o dupa `89.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am stat în gazdă în 1973 - 74 în blocul de 10 etaje de lângă piaţeta unde se ajungea prin str pictor Luchian, parcă se chema altfel atunci? Blocul s-a avariat grav la cutremur şi a fost refăcut - dărâmat!

      Ștergere
    2. Stefan Marin31 mai 2017, 22:19

      Blocul care avea "alimentara" la parter si un scuar/spatiu verde in fata?
      Eu am stat la nr. 31 dar cu multi ani inainte (pana in `60).

      Ștergere
  3. Joe, e Fleurs du Mal. Nu ca ar conta, dar vorbesti de mare cultura.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Joe a scris: „... poeziilor lui Baudelaire Fleurs du Mal” exact ca domnia voastră: „Fleurs du Mal”. Unde-i greșeala?

      Ștergere
  4. Corect! Am fost neatent şi recunosc că nu am corector de franceză!

    RăspundețiȘtergere
  5. S. Demetrescu31 mai 2017, 22:46

    Și eu am urmat clasele V-VII la școala de pe str. Mîntuleasa demolată nu știu de ce; am locuit și pe str. Sfinților, nu departe de acolo - în capătul străzii a fost locuința familiei Eliade, ulterior s-a construit un bloc înainte de război (acolo s-a montat o placă). Pe alt bloc în care am stat o vreme, pe aceeași stradă, s-a pus recent o placă - scrie că și I. Maniu a locuit acolo. Cînd eram copil se spunea că locuința lui a fost în vila de alături. Se pare că și I. Gh. Maurer ar fi locuit acolo, înainte de a deveni boier mare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Apartamentul în care am locuit aparţinuse lui....Pătrăşcanu!!! Lume bună în blocul ăla!

      Ștergere
    2. S. Demetrescu31 mai 2017, 23:00

      Nu îmi amintesc exact dar parcă L. Pătrășcanu a locuit într-un bloc aproape de Piața Gemeni.

      Ștergere
    3. Proprietăreasa îl cumpărase de la d-na Pătrăşcanu. Sigur!

      Ștergere