luni, 1 mai 2017

Memoriile unui fost săgetător de Vintilă Horia

Această carte este primă pe care o citesc din acest autor, câştigător al celui mai important premiu de literatură obţin un de un scriitor român, Premiul Goncourt!
Asta în ideea că totuşi premiul Nobel al Herthei Muller este câştigat de un scriitor german, cu toată literatura sa are ca subiect experienţa din România.

Ştiu că şi alţi scriitori contemporani au mai primit diverse premii literare, în genere de stimă. Literatura lui Norman Manea este mediocră, doar biografia sa l-a făcut cunoscut. Mircea Cărtărescu scrie frumos şi bine, dar romanele lui sunt indigeste, sunt din genul fantastic pe care eu nu prea îl gust. A mai luat un premiu important şi un alt romancier cu o carte valoroasă, dar politica lui este indigestă.

Cartea care l-a făcut celebru, Dumnezeu s-a născut în exil am încercat să o procur dar pare epuizată.
Premiul Goncourt primit în 1060 nu s-a mai acordat din cauza mizerabilismului regimului comunist din România care a trimis un dosar cu istorii contrafăcute al scriitorului. Cum spune chiar el în memorii, Vintilă Horia nu a fost legionar, ci un văr al său cu acelaşi nume Caftangioglu, iar regimul legionar l-a destituit din postul de ataşat de presă din Italia în 1940. Îmi amintesc că am citit despre acest incident penibil în România liberă a lui tata din acea vreme şi Vintilă Horia era acuzat de toate relele din punct de vedere ideologic al unui partid aservit intereselor bolşevismului rusesc. Se pare că acest incident a fost generat de faptul că Vintilă Horia a refuzat categoric să facă un gest de recunoaştere al regimului comunist din România.

Aşa că am citit această carte de memorii scrisă în limba română, Dumnezeu s-a născut în exil este scrisă în limba franceză.

Vintilă Caftangioglu după numele său de familie este fiul unui inginer agronom născut al Segarcea în 2015. Din cauza faptului că s-a născut în 1915, în epoca când se folosea calendarul pe stil vechi a devenit din Săgetător, Capricorn ziua sa de naştere devenind 31 decembrie. Pentru că tatăl a trebuit să ocupe diverse posturi de agronom prin Basarabia apoi în Moldova şi în final tatăl a cumpărat o proprietate în zona Râmnicu Sărat. Micul Vintilă petrece vacanţele prin aceste locuri familia stabilindu-se în Bucureşti. A urmat cursurile Liceului Sfântul Sava, apoi a studiat Filosofia şi Dreptul pentru o carieră în diplomaţie. După un incident cu un profesor care l-a picat al Drept la un examen, s-a decis să absolve Dreptul, fentând profesorii, lucru reuşit! A început să colaboreze la revista Gândirea, mentor fiindu-i Nichifor Crainic. 
Cum am spus intră în diplomaţie, prima oară în Italia şi apoi în timpul războiului la Viena, unde era un consulat pentru că Austria îşi pierduse independenţa! După 23 August 1944 este internat de germani în lagăr şi este eliberat de englezi şi trimis în Italia unde decide să nu se mai întoarcă în România ocupată de bolşevici. 
Vintilă Horia este un om de dreapta, prea de dreapta, fără a deveni legionar, cu unele opinii care nu mă conving. El acuză de toate relele interbelice pe liderii ţărănişti Iuliu Maniu Şi Ion Mihalache. 
Din Italia emigrează în Argentina, de unde pleacă la Madrid, în Spania cu o bursă oferită de directorul Institutului Spaniol, Manuel Fraga Iribarne, viitor vice prim ministru al Spaniei, exact la tranziţia de la franchism.

De fapt povestea lui Vintilă Horia este povestea emigranţilor români după război care s-au zbătut în mari nevoi materiale, ajungând cu greu la o situaţie stabilă de abia în Spania unde a ajuns şi profesor universitar. 

Ajunge în Franţa la Paris şi scrie cartea care îi aduce celebritatea.
Se stinge din viaţă în 1992 fără a mai putea să se reîntoarcă în România democratică. 


Cartea trebuie citită ca o biografie exemplară a unui scriitor român în exil. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu