Această carte este
primă pe care o citesc din acest autor, câştigător al celui mai important
premiu de literatură obţin un de un scriitor român, Premiul Goncourt!
Asta în ideea că
totuşi premiul Nobel al Herthei Muller este câştigat de un scriitor german, cu
toată literatura sa are ca subiect experienţa din România.
Ştiu că şi alţi scriitori
contemporani au mai primit diverse premii literare, în genere de stimă.
Literatura lui Norman Manea este mediocră, doar biografia sa l-a făcut
cunoscut. Mircea Cărtărescu scrie frumos şi bine, dar romanele lui sunt
indigeste, sunt din genul fantastic pe care eu nu prea îl gust. A mai luat un
premiu important şi un alt romancier cu o carte valoroasă, dar politica lui
este indigestă.
Cartea care l-a făcut
celebru, Dumnezeu s-a născut
în exil am încercat să o
procur dar pare epuizată.
Premiul Goncourt
primit în 1060 nu s-a mai acordat din cauza mizerabilismului regimului comunist
din România care a trimis un dosar cu istorii contrafăcute al scriitorului. Cum
spune chiar el în memorii, Vintilă Horia nu a fost legionar, ci un văr al său cu
acelaşi nume Caftangioglu, iar regimul legionar l-a destituit din postul de
ataşat de presă din Italia în 1940. Îmi amintesc că am citit despre acest
incident penibil în România liberă a
lui tata din acea vreme şi Vintilă Horia era acuzat de toate relele din punct
de vedere ideologic al unui partid aservit intereselor bolşevismului rusesc. Se
pare că acest incident a fost generat de faptul că Vintilă Horia a refuzat
categoric să facă un gest de recunoaştere al regimului comunist din România.
Aşa că am citit
această carte de memorii scrisă în limba română, Dumnezeu s-a născut în exil este scrisă în limba franceză.
Vintilă Caftangioglu
după numele său de familie este fiul unui inginer agronom născut al Segarcea în
2015. Din cauza faptului că s-a născut în 1915, în epoca când se folosea
calendarul pe stil vechi a devenit din Săgetător, Capricorn ziua sa de naştere
devenind 31 decembrie. Pentru că tatăl a trebuit să ocupe diverse posturi de
agronom prin Basarabia apoi în Moldova şi în final tatăl a cumpărat o
proprietate în zona Râmnicu Sărat. Micul Vintilă petrece vacanţele prin aceste
locuri familia stabilindu-se în Bucureşti. A urmat cursurile Liceului Sfântul
Sava, apoi a studiat Filosofia şi Dreptul pentru o carieră în diplomaţie. După
un incident cu un profesor care l-a picat al Drept la un examen, s-a decis să
absolve Dreptul, fentând profesorii, lucru reuşit! A început să colaboreze la
revista Gândirea, mentor fiindu-i Nichifor Crainic.
Cum am spus intră în
diplomaţie, prima oară în Italia şi apoi în timpul războiului la Viena, unde era
un consulat pentru că Austria îşi pierduse independenţa! După 23 August 1944
este internat de germani în lagăr şi este eliberat de englezi şi trimis în
Italia unde decide să nu se mai întoarcă în România ocupată de bolşevici.
Vintilă Horia este un
om de dreapta, prea de dreapta, fără a deveni legionar, cu unele opinii care nu
mă conving. El acuză de toate relele interbelice pe liderii ţărănişti Iuliu
Maniu Şi Ion Mihalache.
Din Italia emigrează
în Argentina, de unde pleacă la Madrid, în Spania cu o bursă oferită de
directorul Institutului Spaniol, Manuel Fraga Iribarne, viitor vice prim ministru
al Spaniei, exact la tranziţia de la franchism.
De fapt povestea lui
Vintilă Horia este povestea emigranţilor români după război care s-au zbătut în
mari nevoi materiale, ajungând cu greu la o situaţie stabilă de abia în Spania
unde a ajuns şi profesor universitar.
Ajunge în Franţa la
Paris şi scrie cartea care îi aduce celebritatea.
Se stinge din viaţă
în 1992 fără a mai putea să se reîntoarcă în România democratică.
Cartea trebuie citită
ca o biografie exemplară a unui scriitor român în exil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu