Note de lectură: Un om din est de Ioan Groşan

După atâta lectură în engleză iată că mai citesc şi ceva în limba maternă.

Am profitat că am ajuns la Biblioteca Judeţeană şi am luat două cărţi. 

Prima pe care am citit-o într-o singură zi, ieri, este cartea lui Ioan Groşan, Un om din est.

Titlul poate fi înşelător, se deosebeşte omul din este de ceilalţi mai ales din vestul european, pe care îl subînţelege autorul.

S-ar putea să fie adevărat şi unificator pentru estici, care în locul minciunii oficiale propovăduite cu cinism estici să caute alternative. De fapt şi Milan Kundera are în romanele lui ceva asemănător. Substitutul libertăţii exterioare este goana după sex, şi beţiile până la pierderea de sine!

Mai este un mesaj important, să ne despărţim de trecutul comunist râzând!

Pentru că asta se întâmplă în roman, aventurile erotice ale celor doi protagonişti.

Ion Cucerzan profesor la o şcoală generală dintr-un orăşel ardelean din centru-sudul transilvan este un om cu aspiraţii de critic literar. Colegul lui de catedră este Iuliu Borna, maramureşean, cu notaţii autobiografice visează să devină scriitor, romancier.

Ambii sunt absolvenţii universităţii de la Cluj şi ambii ar vrea să cucerească lumea literelor, dar este complicat, rămân profesori la această şcoală amărâtă şi fantazează despre literatură sau trec la acţiuni erotice. 

Cucerzan a fost crescut de Hilde tante, o săsoaică măritată cu un unchi al lui care a făcut inclusiv Canalul, părinţii lui murind într-un accident.

Cucerzan sau Nelu Sanepidu este un erotoman, chiuleşte din greu de la şcoală acoperit de Iuliu şi este mai tot timpul deplasări erotice, descrise într-un caiet trimis lui Iuliu, cândva după 1990, de undeva din Occident unde a plecat.

Cuceririle sale sunt de tot felul, fruntaşe în producţie, învăţătoare bovarice, intelectuale rasate precum superbă directoare de la Banca Naţională, dar şi femeia cu coadă metodistă la Casa Studenţilor cu care discută filozofie şi teozofie. Legătura dintre cei doi este făcută de difuzarea la Casa Studenţilor a filmului Reconstituirea al ui Lucian Pintilie care-l marchează extrem de puternic pe criticul erotoman.

Epopeic este episodul din Zalău unde un fost coleg îi prezintă pe Tit Livia Porolissa Pop, de fapt Tiţa, poetă şi cofetăreasă. Este fiica profesorului Pop, latinist şi naţionalist care locuieşte într-o casă unde a stat poetul Adi Endre în adolescenţa transilvană.

Pop detestă pe unguri, ca să sfârşească într-o ciudă admirativă faţă de realizările culturale ale maghiarilor şi să cânte acompaniat de soţie o melodie ungurească, s-a dus dracu tot naţionalismul! Normal Nelu Sanepidu finalizează actul erotic în patul imperial de oaspeţi cu Tiţa de unde o uşcheşte dimineaţa în corul de sforăieli al marelui Pop!

Cea mai frumoasă tânără este Vianda, tânăra doctoriţă din Capitală repartizată la şcoala lor, care este cucerită în schimb de Iuliu care o atacă frontal, precum porcuşorii din pârăul de lângă oraş.

Atmosfera micului burg ardelean are specificul său imperial cu români, amestecaţi democratic cu unguri şi ultimii saşi care nu au emigrat încă. Aici poţi constata deosebirile de atmosferă a prozatorilor ardeleni faţă de cei din sud, întruchipaţi de figura dominatoare a lui Marin Preda, amintit în roman.

Aşa că mai apare şi Wili Schuster, inginer silvic, combinat cu Sari neni, unguroaică ce-i poate fi mamă şi care este şefă de alimentară. Wili este un pocherist înrăit şi trişor care-l curăţă regulat pe Borna de salariu. Wili a fost turnat în studenţie că joacă pocher şi aşa a fost obligat să scrie scrisori de mulţumire marelui conducător, devenind un specialist a acestor encomioane.

Mai apar şi profesorul de biologie Grigore Samsaru care brusc înainte de Decembrie 1989 îşi doreşte să se facă membru de partid, ironizat de soţia lui Codruţa, dar şi un cerb imperial descoperit de Wili.

Cerbul lui Wili este anunţat la centru şi apare şi marele conducător care să-l vâneze. Samsaru este selectat între gonaci de secretara de partid Szekely şi acesta vine acolo îmbrăcat ca la nuntă şi-şi face praf costumul. În locul cerbului imperial dispărut marele conducător împuşcă cerbul Gogu Şchiopu, ultimul cerb semi domesticit al pădurilor din zonă. La cheful care urmează, generalul organizator de vânători îl chinuie pe securistul Dobre obligându-l să mănânce rinichi, acesta nesuportând acest fel.

Samsaru se îmbată şi sfârşeşte în pielea goală într-o cameră din cabană călare pe secretare Szekely cu satisfacţia că funcţionează mai mulţumitor decât cu nevasta Codruţa. 

Iuliu Borna este chemată de securistul Dobre şi luat la refec pentru o povestire publicată care seamănă izbitor cu vânătoarea prezidenţială şi cheful de după. Iuliu îi explică faptul că a scris-o mult înainte de eveniment, dar constată cu stupoare că ceea ce scrie el se îndeplineşte după, inclusiv certificându-i paginile despre acest interogatoriu şi obişnuita înjurătură finală a securistului.

Finalul devine mai melancolic Iuliu pleacă al Bucureşti să o caute pe Vianda dispărută într-un tren care ajunge la Bucureşti exact în seara de 21 decembrie 1989.

Din păcate romanul se termină exact acum cu promisiunea unul volum 2, care încă nu a apărut!

Ioan Groşan îşi dovedeşte calităţile de mare comediograf, dovedit pe vremuri în Ars Amatoria publicată de Viaţa Studenţească.

Mi-aş dori şi volumul 2, dacă ar apărea!