John Banville şi Mihail Sebastian

Mihai Sebastian

Ocazia traducerii romanului De două mii de ani de Mihail Sebastian în limba engleză îi prilejuieşte o cronică în New York Review of Books lui John Banville, prestigios scriitor irlandez.

Am citit mai demult romanul şi nu mi-l amintesc cu exactitate. El a fost celebru la jumătatea anilor 30 pentru prefaţa scrisă de Nae Ionescu romanului în care acesta interzice evreilor asimilarea în cultura autohtonă.

Banville depistează în roman personaje cu cheie care îi reprezintă pe Nae Ionescu, Mircea Eliade sau Emil Cioran.

Şi acesta ne aduce aminte de trecutul deochiat şi ruşinos al României interbelice. 

De fapt cronica lui Banville se intitulează  Surrounded by Jew-Haters - Înconjurat de care urăsc evreii.

Atmosfera interbelică era otrăvită de antisemitism. Culmea că Mihail Sebastian a fost angajat la Cuvântul, ziar cu orientare de dreapta şi-l idolatriza pe Nae Ionescu profesorul şi mentorul său, ideolog al autohtonismului xenofob cu accente antisemite.

Atât în roman cât mai ales în Jurnal, personalităţi de primă mărime ale culturii româneşti apar într-o lumină extrem de dezavantajoasă şi din păcate reală. Şi îl vedem alături de Eliade şi Cioran pe Camil Petrescu!

Singura figură luminoasă rămâne Eugen Ionescu!

De fapt Banville face aluzii mai ales la Jurnalul său tradus de mai demult în engleză pe care îl pune în categoria mărturiilor de tipul Jurnalul Annei Frank sau a Amintirilor lui Viktor Klemperer.

De fapt citind despre aceste lucruri de apucă o ruşine cumplită!

Epoca idolatrizată de noi a avut şi aceste accente absolute care te umple de oroare. De fapt au mai răzbătut ceva şi în epoca adolescenţei mele şi acum sunt resuscitate pe internet tot felul de anti-semitisme absolut jenante.

De ce? Pentru că azi putem compara comunităţile islamice care emigrează din Orientul Mijlociu, locul unde se află şi Israelul, patria de azi a evreilor. Pe când evreii din diaspora urmăreau asimilarea, tendinţele Islamului este de a asimila cu anasâna Occidentul.

Contribuţia evreilor a fost esenţială în dezvoltarea României moderne şi meritele sunt incontestabile, iar felul în care guvernul Antonescu a tratat pe concetăţenii de religie iudaică este complet inacceptabil. 

După ocuparea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord de către sovietici în 1940 şi a unor excese a unor evrei bolşevizaţi, antisemitismul a devenit visceral şi sinistru în România. 

Când aceste teritorii au fost reocupate de România au apărut represiuni sângeroase în aceste regiuni cu mutarea în lagăre de muncă în Transnistria, care împreună cu pogromul de la Iaşi din 1941 şi represaliile absolut inacceptabile de la Odessa unde la case pline cu prizonieri evrei li s-a dat foc! 

Este contribuţia românească al Holocaust  care umple de ruşine istoria noastră recentă şi care nu are justificări, oricâte s-ar căuta. 

Însă putem privi astăzi fără complexe şi remuşcări aceste evenimente triste, fără însă să nu le reamintim din când în când, pentru că fac parte, vrem nu vrem din istoria României.