miercuri, 16 decembrie 2015

Eclipsa de Michelangelo Antonioni

Azi am revăzut un film de Antonioni, Eclipsa. Cred că au trecut cam 46 de ani. Eram student prin anul I sau II şi un cinefil înrăit. În acelaşi timp eram la curent cu tendinţele în cinematografie citeam revistele despre cinema şi Antonioni era într-o perioadă de glorie. L-am revăzut cu interes şi am testat dacă îmi mai aduc aminte de ceva de atunci. Căutam şi caut şi acum semnificaţia numelui dat acestui film. Probabil că este dată de situaţia de criză în care se află eroina filmului Vittoria. 
Ce mai îmi mai aduc aminte este vântul care bate în salcâmii din periferia Romei. Aceiaşi imagine mi-o reamintesc şi în filmul Blow up!
Filmul este parte a unei trilogii L'aventurra, La Notte şi L'eclisse. Aflu că Monica Vitti (Vittoria) din acest film a fost timp de  zece ani muza şi companioana lui Antonioni şi că în prezent suferă de Alzheimer.

În film nu se întâmplă prea multe. Vittoria se desparte de Riccardo (Francisco Rabal) şi trece printr-o criză. De ea se îndrăgosteşte Piero (Alain Delon) care este agent de bursă şi care lucrează şi în favoarea mamei Vittoriei.

Cel mai interesant lucru în film sunt interioarele, dar şi exterioarele din periferia Romei. Sunt clădiri noi cu apartamente elegante burgheze. Riccardo stă într-un apartament unde poţi vedea multă artă modernă, pictură abstractă, care se poate revedea şi în apartamentul Vittoriei. Dar apartamentul lui Pieră, sau mai precis al părinţilor lui Piero este mai clasic, sau să zicem baroc cu mobilă Biedermeier şi picturi din perioada clasică şi fotografii din perioada interbelică.
Izbeşte apoi spaţiile goale din periferia modernă a Romei nu se prea văd maşini. Este căutat sau încă nu este aglomerarea de automobile pe care o vedeam în filme contemporane cu Lino Ventura în Paris?


Filmul a luat şi Premiul Juriului la Cannes în 1962.  
Surpriza este jocul extrem de matur al tânărului Alain Delon, avea ceva peste 25 de ani! 
Oricum filmul mi-a trezit nostalgiile tinereţii şi asta a fost cel mai puternic sentiment pe care l-am trăit revăzând filmul.

3 comentarii:

  1. Imi mai amintesc ca parerile criticilor au foarte divergente ... si ca amandoi protagonistii, Monica Vitti si Alain Delon au fost remarcabili!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Filmul l-am văzut la Sala de Cinema de la CCA!
      Ce vremuri!
      Şi am văzut cam tot atunci şi Noaptea şi Aventura. Apoi Blow up şi la Biblioteca italiană Zabriskie Point şi am anunţat toţi amicii că era să iasă revoluţie ca să vadă politehniştii filmul, Cristi Zamfir poate confirma!
      Astea sunt filmele care mi-au modelat gustul.
      Cum am reuşit să văd pe tv5 A bout de souffle în fine cu titrare şi mi-am lămurit unele nedumeriri. Şi acolo Belomndo avea nici 30 de ani!

      Ștergere
  2. O scoala complet diferita de Holywood, se pare ca italo-americanii au evoluat diferit fata de fratii europeni!

    RăspundețiȘtergere