După cum observ postarea privindu-l
pe Pacepa a stârnit multe comentarii. Obiectul opiniilor mele era cameleonismul
unui Tismăneanu, care vrea să facă dintr-un "securist care a defectat
în lumea liberă" un mare patriot.
Subiectul a stârnit varii comentarii,
pentru care mulţumesc la prieteni. Eu nu am o părere bună despre
securişti, fie că erau spioni, visau ei să ajungă un fel de James Bond,
fie ăştia de la intern care poate erau mai sceleraţi, nu erau patrioţi pentru că
apărau pe Ceauşescu, nu România şi pe români. Doresc un singur exemplu de
securist patriot! Pacepa nu a fost în niciun caz, ci un pragmatic care a simţit
mai devreme că Ceauşescu o să se ducă în mama lui!
Dar pentru că a venit vara uite am citit
câteva romane poliţiste. Chiar dacă Niki Manolescu spune că romanele, cărţile
adevărate sunt cărţi greu de citit, nu ca astea poliţiste cu o tramă şi
mijloace simple sau modeste!
Hai să mai citim şi literatură de
asta!
Falsificatorii realului de Antoine Bello
Acest roman cu spioni mai bine zis decât
poliţist este extrem de interesant ca idee. Autorul lui este francez crescut
prin Statele Unite.
Ideea romanului este că ar exista o
organizaţie foarte obscură care angajează agenţi care să construiască cazuri
care falsifică realitatea. Eroul romanului este un islandez Sliv Darthunguver, care intră în această agenţie şi ia
un premiu pentru un dosar în care boşimanii ar fi victima guvernului botswanez
pentru că locul unde stau în deşertul Kalahari este o zonă diamantiferă şi ar
vrea să-i alunge şi să-i extermine. Organizaţia pare a lupta pentru cauze
juste. Sunt cazuri de deformare cum ar fi fost cu căţeluşa Laika din satelit
primul animal care să facă un zbor orbital, sau cazul cu victimele de la
Timişoara, romanul are loc în anii 90. Nu prea este clar care sunt scopurile
acestei organizaţii, la un moment dat pare că pentru a face lucrurile,reale nu
se ezită să se comită crime.
Romanul nu este de tipul
palpitant, au loc tot felul de evenimente care nu te lămuresc ce-i cu această
Corporaţie de Falsificare a Realului (CFR). Aşa că nu rămâne decât să citiţi
romanul!
Cercul Matarese de Robert
Ludlum
Am reluat lectura unui
din cei mai prolifici şi citiţi autori de romane de spionaj. Pe la sfârşitul
anilor 80 făceam rost de aceste romane printr-o sursă care ieşea afară. Le
citeam cu sufletul la gură pentru că şi termenul de înapoiere era foarte
strict!
Robert Ludlum este
celebru pentru ciclul de filme Bourne cu Matt Damon. Dacă în romanul lui Ludlum
Bourne era un agent pe urmele lui
Carlos prin anii 70-80, personajul lui Matt Damon este un agent CIA scăpat de
sub control dar care se luptă cu alte probleme, trădări din interiorul
CIA!
Titlurile romanelor lui
Ludlum sunt celebre de asemenea, sunt substantivele
Ludlum. Deci titlul are un substantiv la care se adaugă alt substantiv care
este un nume de persoană cu sens de atribut.
Şi romanul Cercul Matarese este un roman al
deceniului 8 când exista SAVAKul iranian şi era încă la putere şahul.
Romanul Cercul Matarese este un roman de tipul James Bond, cu
spioni. Aici se confruntă doi superagenţi un kaghebist Taleniekov şi un
american Scofield, care sunt declaraţi trădători şi trebuie eliminaţi din cauza
manevrelor obscure ale Cercului Matarese, un conclav organizat în 1911 de un
corsican contele Guillame Matarese care doreşte destabilizarea lumii şi
stăpânirea ei.
De fapt toate romanele
lui Ludlum introduc o destabilizare de guvern, de agenţii secrete care să
creeze haos.
Ce este foarte interesant
pentru Occidentul acelor ani este faptul că apăruseră tot felul de
organizaţii teroriste: Brigăzile roşii
în Italia, Baader Meinhof în Germania
de Vest, IRA în Irlanda de Nord şi
partidele comuniste care puteau oricând destabiliza aceste ţări. Se pare că
finanţările acestora se făceau şi cu banii KGB.
Dar iată că aceşti
factori nu au destabilizat Occidentul, ci dimpotrivă, s-a prăbuşit comunismul!
Ce m-a amuzat este că kaghebistul
fugar Taleniekov poate intra şi ieşi când vrea el din URSS, cam poveste prostească,
chiar dacă ăsta era un securist versat!
Şi niciun securist care-l ştiu nu prea seamănă cu ăştia, poate doar Caraman care a reuşit să infiltreze NATO!
Şi niciun securist care-l ştiu nu prea seamănă cu ăştia, poate doar Caraman care a reuşit să infiltreze NATO!
În rest se citeşte cu
plăcere!
1.IRA a fost o organizație patriotică ce lupta contra ocupației engleze; dacă îi consideri teroriști toți răsculații contra unui ocupant străin ar fi la fel. Ungurii îi consideră pe români teroriști în 1789 și 1848. Turcii, idem.
RăspundețiȘtergerePalestinienii, bascii etc. sunt etichetați la fel, deși ei doar se apără.
2. A citi asemenea cărți (și eventualele filme făcute după ele) este pierdere de vreme.
Si mie imi plac acest gen de carti si am descoperit in timp,dupa ce le-am citit,ca multe pleaca de la fapte reale.Chiar cand prindeam un document mai oficial,imi facea placere sa-mi aduc aminte da acea carte.La fel si filmele,cum ai scris mai sus.
RăspundețiȘtergere