At any price

Un film american inspirat parcă din Rebreanu.

Am văzut filmul acesta şi nu-mi pare rău.

Ca român, cititor al clasicului Rebreanu pot să spun că acest film este o variantă americană a lui Ion!

Filmul talentatului americano-iranian Ramin Bahrani are loc în Iowa.

Este locul unde Jack Reacher işi rezolvă problemele din A wanted man! Numai că aici e vremea primăverii, verii, toamnei.

Iowa este patria porumbului, locul unde se cultivă şi recoltează cel mai mult porumb din lume!

Henry Whipple (Denis Quaid) este fermierul american, care iubeşte pământul, care ar face orice, ca Ion al nostru să-şi mărească proprietatea şi veniturile. 

Wipple are doi fii, cel mare şi iubit a plecat de la fermă, şi nu se mai întoarce. Cel mic Dean (Zack Efron) este un puştan răzgâiat, mare alergător de curse auto, care este în stare să comită infracţiuni pentru a-şi procura echipamente pentru curse. După ce are revelaţia pericolului într-o cursă auto, Dean se reîntoarce la fermă şi vrea să-şi ajute tatăl. 

Henry este tot timpul în competiţie cu un alt mare fermier Jim Johnson (Clancy Brown). Ferma lui Henry are cam 150000 de hectare (1500 Km pătraţi!). Henry are necazuri cu furnizorii de seminţe, şi se pare cu în afacere este băgată familia Johnson. 

Tractorul lui Henry are GPS şi un computer, el împreună cu fiul lui şi tatăl o altă versiune de Ion pot exploata această fermă enormă.

După o încăierare cu fiul lui Johnson, Brad, Dean îl omoară din greşeală. Tatăl, Henry îl ajută să ascundă cadavrul. Lumea îl caută disperat pe Brad, nu mai apare!

Henry şi fiul său sunt acum legaţi printr-o crimă pe care o bănuieşte şi soţia, Irene (Kim Dickens), dar este solidară cu familia ei. Fiul reuşeşte să reobţină un contract cu Decatur de la Johnson, Henry redevenind cel mai important fermier din Iowa.

Finalul îi găseşte pe toţi la Sărbătoarea clienţilor Whipple, când se recoltează porumbul şi când Henry îi aduce pe aceştia la un grătar şi distracţie.   

Lumea este mulţumită, fiul mulţumeşte tatălui pentru încredere, viaţa merge înainte. 

Şi totul este construit pe un secret sinistru! Al lăcomiei pentru pământ şi avere! Trist final!

Mă gândesc că n-o să treacă mult timp şi o parte din cei care zi sunt ţărani şi mâne vor fi fermieri. Satele americane sunt orăşele agricole, nu există nicio tradiţie rurală europeană. În curând o parte din România va fi la fel, fără folclor, fluiere, doine, mândruţe şi bădiţă. Romînia agricolă va aparţine descendenţilor lui Porumboiu sau Ion Nicolae, fermierul şi bogătaşul de la Zimnicea!