The House of Rotschild - the World Banker 1849 -1998, vol II de Nial Fergusson

După ceva timp am început să citesc volumul II al acestei cărţi care descrie istoria acestei familii de bancheri. Este un volum impozant având 1075 de pagini. Am citit cu întreruperi această carte timp de, cred că cel puţin 2 luni. Ajun pe la pagina 600 săptămâna trecută am început să o citesc intens ca să o termin în această dimineaţă de 26 aprilie 2017.

Istoricul Niall Fergusson reia povestea familiei Rotschild de după 1848. Cum am mai spus istoria acestei importante familii de bancheri se împleteşte cu secolul XIX. 

Cum spune inspirat autorul Casa Rotschild a jucat în secolul XIX rolul Fondului Monetar Internaţional  fiind implicată în împrumuturi de stabilizarea bugetelor ţărilor, mai ales din Europa. Legendele spun că Rotschild şi-au construit averea din războaie, ceea ce este complet greşit, ei pregetau să facă împrumuturi pentru ţări care se pregăteau de război. 

Istoria se reia cu falimentul declanşat de Revoluţia de la 1848 a casei din Viena. Ea este salvată de ceilalţi în special casa engleză şi cea franceză. De fapt cei mai importanţi financiari Rotschild au fpst James care a condus Casa Franceză la mijlocul secolului XIX şi cea engleză  condusă de lordul Natty Rotschild la sfârşitul secolului XIX.

Familia Rotschild a avut un rol extrem de important în dezvoltarea sistemului de căi ferate ale Europei de Vest, investind în acest sistem nou de locomoţie care le.-a dat ocazia a sporirii vitezei informaţiilor. 

În Marea Britanie, familia Rotschild s-a preocupat de emanciparea evreilor, reuşind să pătrundă în Parlamentul Britanic într-o epocă în care erai obligat să depui jurământul de credinţă cu mâna pe Biblia creştină. Ei au sprijinit sionismul dar nu l-au încurajat, fiind adepţii asimilării în ţările de origine. Rotschildul britanic a încurajat cumpărarea acţiunilor Canalului de Suez care a condus la ocuparea de facto a Egiptului. Ei au încurajat ş finanţat întreprinderile lui Cecil Rhodes în Africa de Sud având mari interese financiare în faimoasa firmă de diamante De Beers. 

Sunt şi informaţii eronate ale lui Fergusson privind pe români, citându-i greşit numele domnitorului Alexandru Ioan Cuza. El susţine ideea că s-a fi vehiculat ideea compensării Imperiului Habsburgic cu Principatele. Simplu această idee este fără fond, din motive naţionale, ar fi dus la crelterea ponderii românilor în imperiu care ar fi devenit cvasi majoritari. 

Noul secol XX a însemnat însă apusul importanţei familie Rotschild. Casa din Napoli s-a închis după unificarea Italiei, cea din Viena şi-a pierdut importanţa,rămânând doar cea britanică şi cea franceză.

Asta s-a datorat şi noului mod de bugetare a statelor, apariţia taxelor pe avere şi moşteniri, pe afaceri respinse de Natty Rotschild, un reacţionar în epocă fiind contra autonomiei Irlandei, Home Rule. 

După Primul Război Mondial rolul lor financiar scade, a cincea generaţie nu mai aveau talente pentru domeniul bancar ci se pricepeau mai bine să cheltuiască averile acumulate. A venit şi prigoana anti-evreiască din Germania nazistă soldată cu mari pierderi în colecţiile Rotschild în Germania, Austria şi Franţa. Singurii care au scăpat sunt cei britanici sau cei care au fugit în SUA.

Azi există în continuare Banca Rotschild dar cu o mărime şi influenţă minoră, rămânând o bancă de investiţii.

Am citit cu mare interes această carte care a rememorat istoria secolului XIX.