Bacalaureat de Cristian Mungiu

Am văzut aseară filmul lui Cristian Mungiu, Bacalaureat. Cred că nu era ceva mai potrivit după alegerile din 11 decembrie, 2016 decât acest film.

Pentru că Mungiu are un talent special, pe undeva superior surorii sale, este în stare să surprindă cu multă acurateţe societatea românească. Mungiu are fler, este chiar România care a decis pentru următorii 4 ani.

Este enorm de multă tristeţe în acest film şi ceva devastator, lipsa de încredere în România.

Pe vremuri voiai să scapi din România şi nu puteai, acum se poate, dar a rămas acelaşi sentiment de a-ţi lua lumea-n cap!

Romeo (Adrian Titieni) este medic într-un mic orăşel de prin Banat, după cum sunt anumite indicaţii. Fiica lui Eliza (Maria Drăguş) şi a soţiei lui Magda (Lia Bugnar) se pregăteşte să dea examenul de bacalaureat. Eliza este o elevă foarte bună şi deja a fost acceptată cu bursă la două universităţi engleze.

Dar un incident cu probabile repercusiuni grave are loc chiar înaintea examenului. Eliza este molestat şi aproape violată de un derbedeu. Acest accident lasă urme în Eliza şi capacitatea ei de a da examenul este scăzută. Dacă nu va lua 9 la bacalaureat admiterea din  Anglia poate să cadă. 

Este admisă cu greu la examen de şeful de comisie pentru că are pe o mână un ghips. Apoi după examen, când Eliza mărturiseşte că nu a făcut toate subiectele Romeo intră în criză. Şi ca în Caragiale apare lanţul slăbiciunilor, dar într-un registru tragico-dramatic. Inspectorul şef (Vlad Ivanov) are prieten pe Bulai (Petre Ciubotaru), viceprimar şi fost şef la vămi şi om influent. Acesta are nevoie de un transplant de ficat şi Romeo promite să intervină la şeful de transplanturi. Bulai îl trimite la preşedintele de comisie (Gelu Colgeag) care-i promite o notă mare Elizei dacă face un semn pe teză.

Romeo este în continuare disperat, apar şi note de film poliţist, inspectorul arestează bănuiţi şi Eliza este pusă să-l identifice, Romeo bănuie că Marius (Rareş Andrici), prietenul Elizei a fost martor după ce vede o înregistrare video a zonei.

Ba Romeo coboară intempestiv din autobuz după un individ cu figura celor identificaţi ca posibili agresori şi ajunge într-o zonă părăsită a oraşului într-o atmosferă de tensiune şi frică. Sunt trimiteri la Bullit, dar şi la Blowup. 

Bulai este internat şi Romeo detectează negi pe colon care trebuie extirpaţi ;i Romeo refuză ferm banii dăruiţi înainte de operaţie.

Toată acţiunea se complică încă de la început, pentru că Romeo are o viaţă dublă, trăieşte cu amanta Sandra (Mălina Manovici) profesoară la liceul Elizei, cu care are un băieţel, Matei. Şi Sandra vrea să-l înscrie la o şcoală unde se face intensiv engleza şi are nevoie de intervenţia lui Romeo.

De fapt Romeo este un disperat a plecat în străinătate înainte de 1989, dar s-a întors înapoi în 1991 plin de speranţe, care între timp au dispărut. Societatea românească este strâmbă şi meritocraţie nu există spune de fapt filmul şi de aici disperarea de a pleca într-o societate aşezată.

Şi colac peste pupăză peste Romeo pică şi procurorii. Mungiu a realizat un portret excelent al acestora, sunt doi indivizi cu mutre de securişti reşapaţi cu aceleaşi mentalităţi. Asta pentru că am avut neplăcerea unor astfel de contacte. Ei îl urmăresc pe Bulai şi-l ameninţă cu devoalarea discuţiei cu Bulai pentru trafic de influenţă. Bulai moare de infarct, Eliza recunoaşte că a avut timp extra să scrie teza lăsată de profesor să mai lucreze o jumătate de oră şi nu a făcut niciun semn pe teză. Traficul de influenţă nu există!

Rămâne gustul amar că anumite gesturi pot fi supra-interpretate şi că graniţa dintre legal şi ilegal este într-o mare încurcătură!

Un film excelent, pentru care Mungiu îşi merită premiul de regie de la Cannes.