Deschiderea celei de-a X-a stagiuni a Filarmonicii Piteşti

Toată suflarea piteşteană a aşteptat cu emoţie deschiderea amânată a acestei stagiuni aniversare.

Pentru că urma să se desfăşoare într-un nou local, al fostului cinematograf Bucureşti.

 

Mihaela Fulgeanu cuvând de deschidere stagiune

Sala a fost un proiect controversat cu mari probleme de la ISU, ăia cu incendiile.

Gheorghe Costin, Emil Vişenescu şi Ionuţ Roşca

Concluzia este că sala are multe hibe, dar cum spunea şi amicul Sandu C. are o sonorizare superioară celei de la Sindicate. Nu se văd dirijorul şi artiştii decât din anumite unghiuri, din cauza iluminatului necorespunzător. 

Eu cu Radu Vişinescu am stat bine în ultimul rând cu vedere bună spre orchestră şi audiţie foarte bună sfătuit de expertul Cornel, responsabil cu toate la Filarmonică.

Dar important este că stagiunea a început în casa ei nouă.

Programul a inclus piese simfonice importante interpretate de orchestra Filarmonicii Piteşti sub conducerea dirijorului Gheorghe Costin.

Prima piesă a fost din repertoriul romantic al geniului rus care a fost Ceaikovski şi am ascultat Uvertura fantezie Romeo şi Julieta. Este o piesă extrem de populară care este folosită în numeroase filme dat fiind frumuseţea muzicii. 

Gheorghe Costin, Emil Vişenescu, eu şi Ionuţ Roşca

A urmat apoi Duet concertino pentru clarinet, fagot orchestră de coarde şi harpă de Richard Strauss. Este om piesă târzie a lui Strauss şi parcă inspirată de muzica clasicilor Mozart şi Haydn care foloseau solişti instrumente de suflat. Muzica însă este a secolului XX. Cei doi solişti Emil Vişenescu la clarinet şi Ionuţ Roşca la fagot au descifrat o muzică frumoasă şi interesantă aplaudată de spectatori care au audiat şi un bis cu o piesă de Poulenc pentru aceste instrumente.

În parte a doua a spectacolului orchestra Filarmonicii Piteşti condusă de Gheorghe Costin a interpretat Simfonia  a V-a de Ludwig van Beethoven. Această simfonie şi a IX-a arată saltul major calitativ înregistrat în clasicism privind evoluţia simfoniei. Dacă până la Haydn şi Mozart simfonia era o muzică frumoasă şi galantă, simfonia devină maiestuoasă, expresivă explozivă sub geniul Titanului. De atunci simfoniile create ulterior poartă amprenta stilului beethovenian.

A fost o primă seară muzicală reuşită, chiar dacă încă sala mai trebuie îmbunătăţită.