Recitind pe Marin Preda - Întâlnirea din pământuri

Am luat de la Biblioteca Judeţeană Argeş acest volum care cuprinde în afară de volumul apărut în 1948,  Întâlnirea din pământuri, două povestiri de război, dintre care una  a stat la baza scenariului filmului La porţile albastre ale oraşului, nuvela Desfăşurarea şi o mică povestire cu aer proletcultist. Este volumul apărut în colecţia Biblioteca pentru toţi apărută sub egida cotidianului Jurnalul Naţional.

 Volumul Întâlnirea din pământuri a marcat o voce absolut nouă şi autentică în peisajul literar al epocii postbelic şi neclar politic, dar care marca preluarea dominaţiei absolute de către comunism al României. Cam toate povestirile vor intra într-un fel sau altul în compoziţia epopeică a volumului I din Moromeţii. Ţăranii lui Marin Preda sunt cei de la Dunăre, din sud, din Muntenia şi Oltenia. Ce a impresionat total este siguranţa scriitorului de 26 de ani, calităţile care-l fac proaspăt şi interesant şi în zilele de azi. 

Preda nu scăpat de criticile vremii că povestirile sale sunt naturaliste şi nu sunt ancorate în realitatea nou a socialismului victorios. Aşa că, în compensaţie, publică prin 1952 nuvela Desfăşurarea. Este o scriere conformistă ca subiect şi care l-a acceptat în corul cântăreţilor lumii noi de la noi în obsedantul deceniu al anilor 50 început de 60, sintagmă inventată chiar de Preda.

Că este o nuvelă realist socialistă este indubitabil, dar ce m-a surprins este prospeţimea şi calitatea scriiturii. Personajul principal este Ilie Barbu, ţăran sărac, adept necondiţionat al colectivizării. Desfăşurarea este acest proces de intrare la colectivă. Dar este interesant că apar acolo câteva noţiuni extrem de scelerate. Ele nu sunt prea comentate şi totuşi Moromeţii volumul al doilea este mai clar negativist.

În primul rând este împărţire făcută de comunişti a ţăranilor în trei categorii: săraci, mijlocaşi şi chiaburi. Iancu Enache, chiaburul zice extrem de afectat că mai bine îi lăsau pe toţi cum erau: Ţărani. Această strategie perversă şi parşivă a distrus ţesutul de solidaritate la satului românesc, creând duşmani în interior cu care agenţii distructivi ai comunismului au încălecat şi distrus ţărănimea românească.

A doua noţiune criminale a fost a cotelor obligatorii, ţăranii erau obligaţi să cedeze o parte din recoltă statului,  cotele nu aveau legătură cu realitatea şi au fost menite să distrugă pe cei prosperi şi intrepizi. S-a şi renunţat la ele pentru că au provocat numeroase revolte.

O altă noţiune era comasarea adică pământurile chiaburilor erau confiscate şi comasate ca proprietate a viitoarei colective.  

Imaginea activistului de partid este în general luminoasă, dar apar şi cadre care nu disting realitatea, deci mesajul este critic şi autocritic. 

Ilie Barbu este agresat de chiaburi şi rănit, chiaburul Iancu Enache realizează că viaţa lui este terminată, din cauza agresiunii prosteşti asupra agentului comunist Ilie Barbu, dar este prea târziu pentru lamentaţii. Nuvela nu mai spune nimic despre destinul acestuia, va muri probabil la Canal, sau alt lagăr de exterminare. Pentru că aici este falsul acestei nuvele, de altfel foarte bine scrisă. Elita ţărănimii va dispărea în malaxorul istoriei, agricultura se va prăbuşi şi elevii , studenţii şi intelectualii vor culege recolta pe care foşti proprietari se vor ocupa să o fure, ca un drept smuls de comunism.

Aşa că astăzi a rămas mentalitatea că furatul este o răzbunare împotriva autorităţii totalitare, chiar dacă situaţia României este alta acum!