Cât câştigă scriitorii români

Adevărul scrie de spre beneficiile materiale ale scriitorilor români. Şi foloseşte nişte evaluări făcute de Forbes România.

Am o vechime de cititor de aproximativ 57 de ani! 

Primul roman citit integral a fost Cei trei Muşchetari a lui Alexandre Dumas Tatăl (Père). 

Cărţile copilărie mele sunt şi ale altor intelectuali umanişti şi de tot felul. La început dominau Fraţii Grimm, Andersen, Ion Creangă. Apoi am citit cu pasiune romanele lui Jules Verne, ale lui Dumas, Victor Hugo şi a urmat logic, SF! Am citit SF românesc şi străin, Asimov era însă exclus, l-am citit mult mai târziu. În adolescenţă m-a pasionat literatura clasică românească, am citit şi Eminescu, îmi plăcea proza, pe urmă la maturitate mi-a picat în mână jurnalistica eminesciană. Am rămas fanul lui Caragiale, liceul mei îi purta numele şi-l frecventase. Niciunul din aceşti scriitori români n-au trăit din scris.

Primul scriitor profesionist a fost Rebreanu şi apoi, probabil, Camil Petrescu.

Mihai Sadoveanu, care s-a dat cu comuniştii, era cel mai greţos exemplu de ciocoi literar, nu s-a limitat la Mitrea Cocor, făcea bani din orice, şi trăia ca boierii, când comilitonii înfundau puşcăria.

Scriitorii obsedantului deceniu erau bine remuneraţi pentru faptul că scriau pentru realismul socialist.

Cred că scriitorii care au făcut bani mulţi din scris în România au fost Marin Preda, Augustin Buzura şi ...Adrian Păunescu. Este probabil singurul poet care se vinde în tiraje de masă pentru poezia sa patriotică. 

Un caz special a fost Petru Popescu cu romanele sale din perioada anilor 70-75. Era scriitorul tinerilor, scria bine şi fascina pe tinerii din vremea aceea. Agopian încearcă o diversiune cu Preda care s-a ofticat de banii lui Petru P. Cărţile lui Preda încercau să ţină loc de istorie adevărată, nu de cea minţită de comunismul românesc.

Ce se vinde bine acum? 

Se vând bine traducerile. Cred că dintre străini se vinde foarte bine J. K. Rowling cu Harry Potter, un fel de Andersen feminin contemporan, Tolkien cu Stăpânul inelelor.

Dintre scriitorii mari străini se vând bine Marquez, Llosa, sau Rushdie.

La intern s-au vândut bine cărţile lui Cărtărescu, istoriile lui Djuvara şi Lucian Boia. În anii 90 au avut succes bubulii lui Pavel Coruţ.

Tot în acea perioadă de început au avut mare succes cărţile de memorii, Închisoarea noastră cea de toate zilele a lui Ion Ioanid, Memoriile lui Argetoianu, ale lui I.G. Duca.

Şi la fel de bine se vinde Liiceanu şi Pleşu. Cred că Liiceanu este scriitorul cel mai cu stil dintre contemporani.

I-am citit câteva cărţi aparţinând lui Cărtărescu. Le cred foarte reuşit sunt cărţile care se inspiră din experienţe personale: De ce iubim femeile, Frumoasele străine, Jurnalele. Am citit şi Nostalgia, dar nu m-au prins tote povestirile, mai ales cele care deraiază în fantastic. Am înţeles că la fel este şi trilogia Orbitor.

Din răspunsurile date la Adevărul cel mai onest este Manolescu şi el un scriitor de succes cu reuşitele sale compuneri de critică literară.

Profesorul Manolescu recunoaşte că nu din cărţi şi-a asigurat existenţa, ci din profesorat. Am mărturia unei foste studente, preda la Franceză pe vremuri şi-şi invita studenţii la o cafea,la Albina!

Iar cel mai ipocrit este Cărtărescu! Parcă are impresia că nimeni nu i-a citit Jurnalele. Este obsedat de salariul mic de cadru universitar, vânează burse, este obsedat de drepturile de autor din traduceri, de bani luaţi din lecturi publice.

Este la fel precum Sadoveanu!

Se trăieşte greu, exclusiv din scris, nu este sistemul de best seller în România, sau nu mai este cel de pe vremea lui Preda, sau Buzura!

Aşa că scriitorii sunt şi jurnalişti, legaţi de sistemul editorial, profesori, sau cum este cazul poetului Florin Iaru....părerişti la televizor!