Romanul lui Lungu Sunt o babă comunistă m-a cucerit și așa am căutat și Raiul Găinilor fals tratat de zvonuri și mistere. Continuă vremurile tranziției din anii 90. Îmi imaginez că un scenarist deștept ar putea scoate ceva similar cu Las Fierbinți. Totul se petrece, cum am spus pe la finalul tranziției, când majoritate marilor întreprinderi ale lui Ceaușescu își dădeau duhul pe rând și se înmulțeau șomerii și pensionarii. Ne aflăm pe Strada Salcâmilor care duce la gară într-un târg moldovenesc. O o stradă cu case modeste cu grădină. Una dintre ele este a lui Ticu Zidaru, care a transformat-o într-o cârciumă a localnicilor, numită La tractorul șifonat de hazosul Petrică, pictor de aprozare și magazine alimentare. Pentru că Ticu a terminat armata când s-a schimbat regimul și acolo obținuse carnetul de tractorist. Ticu și-a imaginat că va face avere dacă își ia un tractor și va face lucrări agricole pentru noii proprietari de teren agricol. L-a luat la o licitație măsluită și mare lucru n-a făcut cu el, făcându-l praf într-o râpă. A vândut motorul pentru piese de schimb și a reținut cabina care servea de tejghea bar, de unde și porecla lui Petrică! Dar cel mai important lucru din averea lui Ticu Zidaru era un alambic cumpărat de taică-su de la niște zlătari din Galați și cu care fabrica din corcodușe și alte fructe rachiul cu care-și servea pe caiet vecinii strânși la aplecătoarea lui, care nu se putea numi nici restaurant, nici cârciumă, poate adunătură de drojdieri. Aici toți deapănă amintiri. Mitu, fraierul tranziției șomer se căsătorește cu Luminița de la capătul tunelului. Tot Mitu povestește cum a ajuns el la o convorbire cu Ceaușescu, cel mai iubit, etc, paznicul și ceilalți amploiați ai dictatorului s-au prins că e moldovean, că bătea Morse la ușă în loc să apese pe sonerie. Mitu ne mai povestește de visurile de îmbogățire la Caritas, SAFI și FNI, care au compromis fondurile de investiții. Eu am pățit-o cu o afacere dubioasă dând părțile sociale unei jmeker de partid, dar am avut noroc că mi le-am recuperat și la fel și conturile de la Banca Religiilor. Doar ce am băgat la FNI nu am mai recuperat, noroc că era puțin, mare bandit Vântu, cel care l-a compromis și pe Geoană candidat prezidențial.
Strada urma în faza finală a comunismului să sufere o sistematizare noroc cu dispariția subită a Împușcatului. Așa că ulterior pe locul und ese afla o groapă de gunoaie, Colonelul, și-a construit o vilă pe care Milica a reușit să o vadă la interior. O o lume de oameni obișnuiți, frați buni cu alcoolul, o lume care poartă nostalgia întreprinderilor de unde se fura orice și se transforma în fușeraie. Găinile lui Lungu personifică pe acești oameni obișnuiți.
Textul are un umor nebun, m-am stricat de râs. Dar mă mă gândesc că această lume regretă vremurile nenorocite ale comunismului, cum constatăm azi, mă iau de gânduri.
Am descoperit un scriitor post decembrist valabil și interesant în Dan Lungu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu