Sînt o babă comunistă de Dan Lungu

Este on carte pe care am citit-o când eram în drum spre aeroport, să merg în vacanță, deci este din cărțile vacanței în Grecia. 

Îmi amintesc de titlul acestui roman, apărut pe la începutul anilor 2000. Dar nu am citit-o atunci, însă dat fiind actualitatea românească acest roman este mai actual ca niciodată.  Dan Lungu recreează figura unei  exemplare reprezentante a nostalgiei vieții în comunism. 

Este Emilia Apostoae, venită de la țară, de undeva cred, din jurul Botoșaniului natal al scriitorului. Emilia s-a zbătut să scape de la țară, și a folosit ocaziile când mergea la mătușa de la oraș, soția unchiului ei, fratele  tatălui Emilia. Mătușa reușește să o înscrie la o școală profesională, nu mai erau locuri decât la Confecții metalice. Și așa Emilia, după ce trece prin viața la cămin, ajunge la o întreprindere de confecții metalice, care lucra și pentru export! Recunosc în amintirile Emiliei viața din comunism, și cu  muncă, dar și cu tăiat frunză la câini, sau frecat menta. Este viața cu nenorocirile cozilor, dar și a relațiilor la magazine alimentare. Ea și soțul Țucu au o fiică pe care Emilia o botează Alice, ca să nu-i amintească de țărănie și care ajunge ingineră și emigrează în Canada. Fiica Alice o chestionează pe mamă cum o să voteze, iar ea recunoaște că e babă comunistă, chiar dacă știe bine cum a fost în comunism. Ba chiar Emilia visează să recreeze un atelier, de data asta privat, care să facă ce făcea ea și colegii de muncă. Inclusiv condus de maistrul lor. Și așa află de la foste colege că acesta a fost turnător la securitate, ceea ce explică bancurile politice pe care le spunea. Individul ajunsese să fie ales consilier local la PRM, cu perspective de deputăție. 

Este de foarte mare actualitate dată fiind nostalgie clară după niște vremuri sinistre, din care ea își amintește doar că ear tânără și în putere, Nu mai spun de tinerii de la festivalul Beach, Please care au scandat Ceaușescu, Ceaușescu, sfidător, obraznic, iresponsabil și cu găuri mari în instrucția școlară care nu amintește de grozăviile teribile, pe care părinții, sau mai ales bunicii le-au trăit. 

Aș introduce acest roman în materia de studiu a elevilor, care să afle cum se trăia atunci și de ce unii mai au nostalgii.