Adriatica de Robert D. Kaplan

Adriatica - un concert al civilizațiilor la sfârșitul epocii moderne este titlul complet al cărții de călătorii a politologului american Robert D. Kaplan. Kaplan este un împătimit călător, el și-a început călătoriile în prima tinerețe prin o călătorie în România pe la începutul anilor 80. S-ar putea să aibă legături de familie cu România?

De această dată el face un periplu pe coastele Adriaticii în 2016.  Kaplan consideră că această mare este falia dintre civilizațiile din Orient și Occident. Pentru că în decursul istoriei în această mare s-au produs ciocniri între Occidentul latin și Bizanț, apoi între Veneția și Imperiul Otoman.

Întâmplarea face că și eu am avut ocazia unor călătorii în această zonă pe ambele maluri ale Adriaticii. 

Primul oraș în care își începe călătoria Kaplan este Rimini, în Italia. Acesta este un important oraș medieval unde s-a emis Bula de Aur papală care a dus la stabilirea Ordinului Teutonilor în Prusia pe la începutul secolului XIII. Dra pentru Kaplan este important mormântul filosofului grec Gemistos Plethon, trăitor în secolele XIV-XV, precursor al Renașterii, adus aici de stăpânul orașului condotierul Malatesta, nemurit de portretul făcut de Piero della Francesca. 

Kaplan apoi se oprește la Ravenna, capitală a Italiei după căderea Romei în 476 cucerită de Odoacru. Aici are prilejul să amintească de cucerirea bizantină a împăratului Iustinian în secolul VI în ideea refacerii Imperiului Roman.  Kaplan vizitează San Vitale cu mozaicul lui Iustinian și al Theodorei și San Apollinaire. E o zonă cu biserici creștine foarte vechi și amintirea barbarului arian care a îngrijit orașul, vizigotul Theodoric. Și eu am avut privilegiul să vizitez Rimini în 2003 și cu această ocazie am fost în vizită la Ravenna. Rețin observația unei ghide care încerca să minimizeze influența bizantină asupra lui San Vitale, construită de Iustinian. 

Următorul popas este Veneția. Istoria Mării Adriatice se confundă cu istoria Veneției. Orașul stat a dominat Mediterana de Est de la anul 1000 până la dispariția ei în 1797, cucerită de Napoleon. Veneția s făcut legătura între Occident și Orient și în timpul Imperiului Bizantin și apoi în vremea Imperiului Otoman. Adriatica și Mediterana este presărată cu orașe port, cetăți și insule din Mediterana care s-au luptat cu invadatorii otomani. 

Următorul oraș vizitat este Trieste. Este cel mai cosmopolit oraș al Adriaticii fiind disputat de slavii sloveni care înconjoară orașul, de italieni și de Imperiul Habsburgic. Pentru Kaplan este prilejul unei evocări nostalgice a Imperiului Habsburgic. El încearcă să inducă ideea că Imperiul Habsburgic a fost un stat liberal multinațional, îngăduitor cu națiunile sale. Este adevărat și mai puțin. Este adevărat că evreii s-au simțit cel mai bine în Imperiul Habsburgic, care  nu practica antisemitismul. Cehii de exemplu, sau românii în partea ungară a acestui imperiu nu ar fi de acord cu Kaplan. El vorbește despre deznaționalizările produse de statele naționale apărute din fostul imperiu. În Trieste urmărește cum administrațiile iugoslave au încercat să slavizeze pe italieni., sau invers italienii apoi să italienizeze pe sloveni. Și eu am vizitat castelul Miramare, construit de Maximilian, fratele lui Franz Joseph, care mi-a amintit de Peleș prin aerul său gotic medieval. 

Următoarele destinații sunt Piran și Koper în Slovenia. Sunt foste orașe venețiene, la Piran s-a născut compozitorul Tartini. Pentru mine a fost primul contact cu Adriatica în 1993 la o conferință la Porto Roz, lângă Piran. Impresia care ti-o dă peisajul din jurul acestor orașe este tipic mediteraneean, italian, coborând din munții spre mare. Apa Adriaticii în aceasta zonă este foarte sărată, spre deosebire de apa mării de la Veneția sau Rimini unde abundă lagunele de apă dulce. 

Următoarele     obiective sunt orașele de pe malul Dalmației. Aici merge la Rijeka, fostul Fiume, obiect de dispute între iugoslavi și italieni după Primul Război Mondial. Pentru mine a fost șocant în copilărie să aflu dintr-o citire de prin1914 din Ardeal, că portul patriei noastre este orașul Fiume, aflat atunci în stăpânirea ungară a imperiului!

Kaplan vizitează mai multe localități din Dalmația croate, printre care în final Dubrovnik. Orașul care se numea în evul mediu Ragusa era un oraș stat aflat în dominația otomană, dar liber să facă comerț atât cu Orientul cât și cu Occidentul. 

Kaplan părăsește zonele dominate în trecut de Occident și ajunge în zona dominată în trecut de Imperiul Otoman. Astfel ajunge la Kotor și Podgorița în Muntenegru. Aici rămășițele de mentalități medievale persistă prin ceea ce azi a definit foarte plastic fostul președinte Iliescu: capitalismul de cumetrie! Persistă mentalitățile de clan, de rudenii rurale. 

Kaplan ajunge și în Albania. Aici mai fusese la începutul lui 1990. Multe s-au schimbat, dar albanezii cu care a discutat spun că persistă dominația mafiei albaneze.

În final Kaplan ajunge la Corfu insula ce închide Marea Adriatică. Ea a fost un bastion venețian și singurul teritoriu din Grecia care nu a fost stăpânit de otomani. Și Grecia se confruntă cu aceleași probleme de corupție. Este o expresie plastică privind politica grecească: statul nu vă dă mult, dar nici nu vă ia mult! Lucru pe care l-am constatat de mulți ani din  sejururile la mare în Grecia. 

Kaplan în decursul acestei călătorii a luat contact cu politicieni, jurnaliști, oameni din zona academică care i-au descris diverse situații din țările limitrofe Adriaticii. 

Este o carte foarte interesantă și trebuie citită.