Prieteni vechi

Eu şi Puiu într-un selfie

Astăzi am avut o restanţă cu doi studenţi de anul IV. Am profitat şi am stabilit cu nişte prieteni vechi să mă revăd în Bucureşti.

La Politehnică am avut o surpriză, nu ştiam că nu-i activitate în week end!

Aşa că am căutat cu disperare o sală liberă unde să susţină studenţii restanţa. Şi abia am găsit o sală deschisă într-o zonă pe care n-o ştiam, unde Energetica se întâlneşte cu Electrotehnica şi Automatica. Clădirile sunt în legătură.

Am discutat şi cu studenţii pe care îi am la licenţă iar restanţierii şi-au scris lucrările.

Când studenţii şi-au prezentat lucrările m-am sunat cu Puiu Dumitru. Puiu tocmai ieşise de la metrou şi se îndrepta spre AFI Mall.  Aş că ne-am întâlnit acolo şi am stat de vorbă.

Puiu Dumitru mi-a fost coleg de liceu şi apoi de facultate. Am stat împreună la cămin din anul I până în anul V!

Între anii I şi IV stăteam câte patru în cameră. Eram cei trei ploieşteni, eu, Puiu şi Cezar Dragomirescu, la care s-a alăturat un târgoviştean, Nicu Stan. El a rămas asistent la Politehnică, dar în sinistrul an 1985 în primăvara de după iarna aia geroasă şi în care s-a interzis circulaţia maşinilor duminica şi s-a raţionalizat benzina, Nicu s-a prăpădit!

Patinoarul de la AFI unde se pregătesc viitorii campioni

Cezar Dragomirescu mi-a fost coleg de institut şi de secţie până în 1991, când s-a transferat la Cernavodă.

Puiu a părăsit domeniul a intrat în IT şi a rămas în Ploieşti până în 1990, când a emigrat în Germania cu soţia.

Acum când mai revine în ţară mă caută la telefon şi ne vedem de obicei la AFI.

Am stat de vorbă şi ne-am amintit de vremurile tinereţii, când în anul V am stat împreună în camera de două persoane şi îl terorizam cu sforăitul.

Şi ca rememorare ne-am tras şi un selfie. Acum am aflat că poza făcută de tine cu tine folosind  aparatul foto sau cu telefonul este foarte la modă. Eram ca monsieur Jourdain făceam selfie fără să fiu conştient de modă!

Exact când ne îndreptam spre metrou m-a sunat Ciobi, alt vechi amic.

Aşa că m-am văzut şi cu el la o bere Heineken în centru. Ciobi a lucrat şi el la institut vreo doi ani, 

Şi Csaba Mandy stabilit în Belgia din 1990. Este mai mic cu 10 ani şi a făcut o carieră profesională importantă colo. M-am revăzut cu el acum vreo 10 ani  în Bruxelles şi ultima oară în 2009, tot pe acolo! 

Lucrează cu un program de calcul sofisticat cu care am lucrat şi eu şi este acum reprezentantul Belgiei la reuniunile care privesc dezvoltarea programului.

Pentru faptul că totul s-a internaţionalizat mi-a povestit că la reuniunea de la Zagreb s-a văzut cu un român care reprezintă Slovenia, cu un ungur şi un indonezian care reprezentau Suedia!

Am evocat vechi colegi, pe unde au ajuns unii, ce fac, sau cum cei din generaţia mea se trag la pensie sau sunt pensionari ca mine.

Eu i-am povestit de faptul că sunt asociat cu UPB la plata cu ora, care nu-i nicio scofală, când pentru o oră de curs primesc nişte bani care nu-mi acoperă drumul Piteşti - Bucureşti! Dar important este că sunt în contact cu studenţii, că este o provocare intelectuală care mă menţine în formă!

Ciobi este uluit de degradarea relaţiilor umane de pe la noi, de lipsa reperelor morale, că nu mai există niciun respect între şoferi. Nu am decât să fiu de acord cu el, mai ales că sunt victima şoferilor cu port armă, nu carnet!

Am uitat să fac şi cu el un selfie. Dar sper să mă revăd cu Ciobi în Bucureşti sau la Bruxelles!