Recitindu-l pe Marin Preda - Risipitorii

Recunosc că acest roman nu am apucat să-l citesc. Ceea ce ştiam despre el erau însemnările şi crochiurile apărute în jurnalul lui Marin Preda editat de Eugen Simion.

Mai înţelesesem că romanul a avut mai multe ediţii până să ajungă la forma definitivă.

Citirea acestui roman mi-a produs o cruntă dezamăgire. L-aş rezuma astfel:

Roman cu activişti de partid şi şedinţe de partid

Romanul pare cel mai fals din ce a scris Preda, pare scris la comandă, să dea satisfacţie politrucilor literaturii.

Primele personaje ale romanului sunt fraţii Sterian, Petre, Toma şi Anghel, activişti de partid proveniţi din acel mitic loc al epocii dejiste: Atelierele Griviţa. Petre Sterian are,  sau mai bine a avut o meserie specifică de activist, a fost cazangiu. Chivu Stoica şi încă câţiva din cei din Biroul Politic condus de Dej avuseseră această meserie.

Apar şi fiul Vale şi fiica Constanţa lui Petre.

Petre ajunge după pensionare preşedintele Consiliului Popular dintr-o comună suburbană bucureşteană unde pune bazele unei Gospodării Agricole Colective convertite pe vremea lui Ceauşescu în CAP, aceeaşi nenorocire pentru agricultură dar cu alt nume.

Vale este inginer metalurg este repartizat la fosta Malaxa şi pune bazele unei brigăzi a tineretului la un cuptor Siemens Martin, poveşti cu oţelari, care mi-au intoxicat copilăria şi Teatru la Microfon, când nu erau dramatizate piese de teatru din repertoriul naţional şi universal. Şedinţele de partid decid totul, Vale devine pemerist şi un bun cap de familie. 

Sora lui, Constanţa are o traiectorie mai complicată, termină liceul foarte greu, dar reuşeşte să devină profesoară şi este repartizată să facă alfabetizare, chestie complicată, pentru că ajunge prin ţigănii şi zone periculoase.  

Constanţa se mărită intempestiv cu doctorul George Munteanu, un mare arivist. Probabil că şi familia, Constanţei şi poziţia în PMR au contat. Munteanu o părăseşte rapid, obligând-o pe Constanţa la un avort şi se recăsătoreşte cu fiica unui adjunct de ministru şi pleacă cu noua soţie la Roma ca ataşat cultural.

Aici prin doctorul Munteanu intrăm în lumea medicilor. Apare prietenul lui Munteanu doctorul Sârbu, ambii psihiatri. Cred că această lume îi ajunge cunoscută lui Preda la începutul anilor '50 când a avut delicate probleme psihiatrice.

Constanţa suferă un şoc şi este internată la spitalul doctorului Sârbu şi diagnosticate şi tratată foarte bine de doctorul Drăghici!

Doctorul Sârbu este victima unor combinaţii interesate ale lui Munteanu.

Dar şi Munteanu îşi termină cariera diplomatică rapid. Este rechemat în ţară, socrul este trimis la munca de jos, iar Munteanu este şi victima unor denunţuri făcute de personalul ambasadei, securişti imbecili şi resentimentari (asta nu o spune Preda, este părerea mea!).

Revenirea lui Munteanu la spitalul unde lucrase este un dezastru, are loc o şedinţă de partid, de unde Sârbu a plecat intempestiv din cauza unei migrene. Şedinţa condusă şi de preşedintele raionului de partid se termină foarte prost pentru Munteanu, este acuzat că a protejat o fostă şefă de lucrări, Zane, care a dat afară nişte asistente, că a acuzat pe nedrept un doctor Strihan, foarte bun de cosmopolitism, Strihan cita medicina anglo americană!

Ca rezultat al şedinţei Munteanu are o tentativă de sinucidere, este adus la spital şi declarat mort de profesorii din spital, dar datorită eforturilor doctorului Drăghici, ajutat de Sârbu este salvat.

Munteanu se justifică  apoi lui Sârbu că atitudinea lui  faţă de Zane era că aceasta era protejată de un foarte puternic personaj care înjura în Consiliul de Miniştri, cum îmi amintesc că a făcut ulterior un personaj real care a ajuns între timp preşedinte. De frica acestuia o proteja pe această doamnă.

Mai apare şi Gabi, vărul lui Vale şi el inginer care se îndrăgosteşte de Mimi, o economistă, care este dintr-o veche familie burgheză. Fratele ei este arestat pentru terorism şi împuşcat. Aşa răzbat ecourile obsedantului deceniului sinistru cu oameni băgaţi şi exterminaţi în puşcării. Gabi se desparte de Mimi, dar socrul Toma o vizitează pe posibila noră şi speră la o împăcare.

Unde Preda îşi arată forţa este însă în subtilele analize ale doctorilor psihiatri, conflictele  dintre ei sunt foarte bine descrise şi dau măsura marelui prozator.

Romanul este însă încărcat de inutilele chestii politice, false şi sinistre cu activişti de partid numiţi, nu aleşi, cum azi sunt acei denumiţi abuziv baroni. Aceştia pot avea surpriza ca să nu mai fie aleşi, sau mai rău să intre în puşcărie! 

Romanul pare neterminat şi m-a dezamăgit profund!